* ceva inedit: refugiile noi au început să fie spălate și toaletate
Constantin IONESCU
De-a lungul anilor, de la regimul comunist încoace, staţiile de autobuz sau tramvai din Brăila au cunoscut tot felul de îmbunătăţiri şi proiecte, aceste refugii fiind construite din metal sau din materiale plastice, după cum au vrut diverşi edili. Uneori, dintr-o economie prost înţeleasă, s-a ajuns la acele staţii mobile şi penibile realizate din beton (prin care se vedea armătura metalică) şi cu o tablă drept umbrar. În derâdere, lumea le asemăna cu umbrarele pe sănii de lemn, cu stuf şi papură, folosite de CAP-urile agriculturii socialiste, la arii, în timpul secerişului.
Unele stații au avut preţuri incredibil de mari, altele mai mici, dar gradul de vandalizare nu a ţinut cont de acest lucru. Cel mai mult au rezistat, totuşi, staţiile din metal, însă băncile au căzut mereu pradă unor inconştienţi. Au existat şi staţii foarte spaţioase, îndeosebi pe arterele principale ale municipiului, cu bănci adecvate, însă cu timpul (şi având acordul Primăriei, adevăratul lor proprietar) ele au căpătat destinaţii comerciale, ajungându-se la doar câţiva metri pătraţi pentru călători, care s-au văzut astfel nevoiţi să stea în mizerie, printre ambalajele şi lăzile/vitrinele frigorifice. N-au lipsit situaţiiile când astfel de staţii au devenit toalete publice sau adăpost pentru boschetari. Spargerea geamurilor a devenit un adevărat sport pe plan local, astfel că până la urmă oamenii civilizaţi au renunţat să le mai folosească. Braicar şi Primăria au încercat să stopeze fenomenul distrugerii, dar fără succes (de exemplu, în staţiile de pe Şoseaua Râmnicu Sărat, Grigore Alexandrescu/Chişinăului, Goleşti, Vidin etc.), iar noile şi modernele staţii Smart au fost cu greu “acceptate” de către derbedei şi beţivi. La acestea din urmă, se pare că lucrurile au intrat, totuşi, pe un făgaş normal, iar ceea ce ne-a atras atenţia este că (în premieră absolută) respectivele staţii sunt primele care au început a fi spălate şi toaletate. Şi, tot în această perioadă, pe Calea Călăraşilor s-a trecut la înlocuirea închiderii din polipropilenă (ajunsă opacă şi murdară, din cauza prafului şi nefiind spălată de la montare), cu un material plastic total transparent şi curat. Să vedem cât timp va rezista acesta până să fie distrus... Două sugestii, totuşi: aplicarea unor benzi colorate şi frumos stilizate pe noile dotări/“geamuri” din plastic, pentru ca cineva, neatent sau cu vederea slabă, să nu iasă în decor, în faţa autovehiculelor! De asemenea, mai trebuie făcută dotarea tuturor staţiilor din oraş cu coşuri pentru gunoi; care în unele locuri (vezi Bariera Dorobanţilor) nu există de ani de zile. Ca să nu mai vorbim că avem staţii foarte mari fără nici un adăpost, cum e cea de la Piaţa Mare, sau care sunt mereu inundate când plouă, cum se întâmplă la Piaţa Concordiei, aici fiind peste 10 linii de autobuze aflate în trecere. Aici coş de gunoi nu există, iar între Griviţei şi Mihai Bravu, bălţile din staţie fuzionează cu bălţile de pe trotuar. Primăria nu ia deloc în seamă aceste ultime aspecte, şi nici faptul că, printr-o simplă rigolă (grătar metalic, ca la supermarketuri) călătorii nu ar mai sări precum cangurii prin bălţile create. Apropo: staţia mai sus amintită, de fapt nici nu mai există(!) , de când s-a aprobat ca spaţiile comerciale limitrofe să fie amplasate până la aliniamentul cu şcoala Walldorf ale cărei trepte (nefolosite) răpesc din trotuarul destinat călătorilor. Ca la Brăila…
