Povestea maşinilor Lancia începe cu Vincenzo Lancia, născut la 24 august 1881 la Fobello, în Val Sesia. Tânărul începe să lucreze cu fraţii Ceirano, care aveau un atelier şi construiau biciclete, vândute sub marca Welleyes. Vincenzo frecventează atelierul fraţilor Ceirano şi în scurt timp, devine un mecanic priceput. Când, mai târziu, cei doi fraţi încep să lucreze pe primele automobile, băiatul este cu adevărat fascinat, scrie AGERPRES.
Motor în 6 cilindri
Fugit de la colegiu, Vincenzo reuşeşte să-l înduplece pe tatăl său să-i permită să lucreze cu fraţii Ceirano. Obţine calificarea de contabil, dar se ocupa de repararea motoarelor. În 1899, fraţii Ceirano demarează producţia unui automobil proiectat de inginerul Aristide Facciolo. Automobilul Welleyes are un mare succes, iar fraţii Ceirano nu au putut face faţă comenzilor. În 1906, Vincenzo devine constructor de automobile şi, împreună cu prietenul său Claudio Fogolin, la 29 noiembrie în acelaşi an, fonda Lancia.
Pionieri ai grijii pentru confort, inginerii de la Lancia brevetează, în 1931, pentru modelul Astura, un sistem de montaj elastic al motorului, care poate oscila liber şi astfel nu mai transmite vibraţii. În 1933 apare modelul Augusta, prima berlină din lume (cu post de conducere în interior) având caroserie portantă. În anii 30, cu modelele Artena, Astura şi Augusta, este inaugurat şi sistemul de deschidere a uşilor „gen dulap" care permite pasagerilor să coboare şi să urce din/în maşină cu uşurinţă. Modelul Aprilia (1937) introduce un atent studiu aerodinamic, cu un coeficient de penetrare imposibil de imaginat pentru acele vremuri şi suspensii independente pe cele 4 roţi. Modelul Ardea (1939) este o ediţie micşorată a Apriliei, cu o cutie de viteze în 5 trepte. Modelul Aurelia, în 1950, este primul autoturism din lume cu motor în 6 cilindri, cu ambreiaj, cutie de viteze şi diferenţial într-un singur ansamblu pe puntea posterioară.
Frânele cu disc şi injecţia de benzină
Anii 50 aduc o implicare a mărcii în diverse domenii ale sportului automobilistic: de la maşinile de serie pentru competiţii (Aurelia berlină şi Granturismo), la maşinile realizate special pentru concursuri la categoria Sport şi Formula 1. Seriei Sport D20, D23, D24 şi D25 i se alătură, la sfârşitul lui 1953, D50 pentru Formula 1. Cu D50, pilotată de Fangio, Lancia a câştigat Campionatul Mondial de Formula 1 în anul următor. Zece ani mai târziu, cu modelul Flavia, Lancia revine în avangardă cu tracţiunea anterioară, motorul în 4 cilindri boxer în consola faţă, frânele cu disc şi injecţia de benzină. În anii 70 apare modelul Stratos, a cărui caroserie este realizată din aliaj uşor şi fibră de sticlă. Urmează Beta berlina, care propune un sistem de suspensii cu 4 roţi independente, utilizat cu unele modificări şi îmbunătăţiri pe familia Lancia k. Modelul Beta Montecarlo Turbo, dotat cu motor central, injecţie electronică şi turbocompresor va domina timp de 2 ani categoria sa.
În 1982, modelul Trevi propune injecţia electronică şi, pentru prima dată pe o maşină de serie, compresorul volumetric de supra-alimentare. Inovativă este şi Lancia Rally 037, cu motorul în 4 cilindri, 16 supape, compresor volumetric şi caroserie din fibră de sticlă.
Sistemul Key-Less
Modelul Thema (1984) aduce turbocompresorul cu intercooler şi over-boost, fiind utilizat pentru prima dată pe o maşină normală, de serie, cu arbori de echilibrare care se rotesc în sensuri diferite şi suspensii cu rata de amortizare controlată. Thema este prima maşină Lancia echipată cu motor turbo diesel şi care utilizează un motor de nouă generaţie. În 1985 este lansat modelul Delta S4, pentru care Lancia face de materiale compozite şi care dispune de tracţiune integrală permanentă şi dublu sistem de supra-alimentare: volumex şi turbo. Modelul Y10 este prima maşină care adoptă motorul Fire, în timp ce Thema 8.32 (1986) se impune cu un motor Ferrari în 8 cilindri, 32 de supape, servodirecţie controlată electronic şi spoiler posterior.
Modelul Delta HF 4WD este lansat în 1986, ca şi modelul Y10 4WD, dotat cu tracţiune integrală cuplabilă cu servocomandă. Urmează Lancia Dedra HF Turbo (1990), echipată cu „viscodrive" şi turbocompresor complet, intercooler şi boost-drive. În 1994, Lancia k adoptă o nouă familie de motoare modulare cu 5 cilindri în linie, care se remarcă prin caracteristici speciale de elasticitate şi silenţiozitate. Modelul Lancia Y, prezentat în 1995, este prima maşină de serie din lume care are 100 de nuanţe diferite de caroserie pentru a satisface toate gusturile. Lancia k SW (1996) oferă sistemul hidro-pneumatic cu garda la sol constantă Nivomat, pentru prima dată cuplat cu suspensiile de tip Mc Pherson.
Modelul Thesis (2002) este maşina pe care au fost introduse cele mai multe soluţii inovative, precum sistemul Key-Less, acoperişul amovibil cu celule fotovoltaice, frâna de mână acţionată electric, scaunele reglabile electric confort cu ventilaţie şi masaj, sistemul Cruise Control adaptiv şi suspensiile cu control electronic al ratei de amortizare (Sky-hook). Din 2004, cutia de viteze manuală secvenţială robotizată D.F.N (acronimo di Dolce Far Niente) este disponibilă atât pe Ypsilon, cât şi pe Musa.
