După ce vara aceasta a fost inaugurat Podul peste Dunăre, proiectul mult așteptat care leagă Brăila și Tulcea, iată că acum, câteva luni mai târziu, Teatrul ”Jean Bart” din Tulcea a fost invitat la Festivalul Internațional de Teatru și Arte Performative Brăila 2023. Iar spectacolul ales este “Caii la fereastră” de Matei Vișniec, regia Vitalie Drucec, o piesă ce prezintă, prin trei secvențe absurde, o inventariere metaforică a ororilor războiului. O poveste actuală, în contextul războiului din Ucraina. Mai multe detalii despre producția “Caii la fereastră” am aflat de la actrița Irina Naum, cea care în spectacol este “Mama, Fiica, Soția”.
- Pentru început, am dori să aflăm mai multe detalii despre povestea cu care vine Teatrul “Jean Bart” din Tulcea la Festivalul de Teatru de la Brăila?
- Spectacolul «Caii la fereastră» spune povestea unei mame, a unei fiice, a unei soții și drama trăită de acestea în relație cu bărbații din viața lor, care sunt nevoiți să plece pe front. Personajul de legătură dintre scenele acestora este Mesagerul, cel care vine cu vești devastatoare, aducătoare de suferință celor rămase acasă.
- Povestește-ne despre personajele pe care le joci în spectacol.
- Personajele pe care le joc nu au nume, ele fiind menționate generic: Mama, Fiica, Soția, reprezentând simboluri ale ipostazei feminine, iar sugestia autorului este să fie interpretate de o singură actriță. Pentru mine a fost o provocare acest spectacol. Este destul de greu să teoretizezi căutarea, zbaterea, în crearea unui personaj, însă sper că am reușit să aduc pe scenă trei personaje credibile. Întotdeauna plec din mine, caut punctele comune pe care le am cu personajul, iar aici a fost mai ușor pentru că sunt mamă de băieți, soție și fiică de militar. Nu încerc să interpretez personajul, încerc să fiu. Mama vrea să pară puternică, dar este mama mereu îngrijorată, mama care se frământă pentru fiul ei, care insistă cu sfaturile, devenind cicălitoare, chiar dacă nu îi dorește decât binele. Fiica este o tânără sensibilă, își îngrijește tatăl cu stoicism, însă după pierderea lui își dă seama de lipsa conectării și a comunicării reale dintre ei: «A fost atât de singur încât e de mirare că a putut să aibă copii». Soția este femeia mereu supusă, care are grijă de soț și de casă pe care trebuie să o țină mereu curată: «Am să spăl geamul, am să chem pe cineva pentru ușă!» Se roagă mereu pentru soțul ei, chiar dacă știe că se va întâmpla ceva rău: «De mult așteptăm să se întâmple ceva rău...». Pe cele trei le leagă o tristețe metafizică cauzată de ororile pe care le aduce războiul.
- Ce te-a impresionat cel mai mult la acest proiect? Sau a fost un lucru pe care l-ai descoperit pe parcursul repetițiilor?
- Când am aflat de acest proiect, în primă fază, am fost puțin dezamăgită, de fapt m-am temut de faptul că un spectacol pe tema războiului nu va suscita interesul spectatorilor în contextul vremurilor pe care le trăim, fiind sătul de știri sumbre despre războiul din Ucraina, care e la doar doi pași de noi. Din fericire, prima lectură și discuțiile cu Vitalie Drucec (regizorul spectacolului) m-au convins că lumea are nevoie de acest spectacol. Textul acesta plin de ironiile fine ale autorului, absurdul pe care noi sperăm că l-am deslușit, demonstrează absurditatea războiului care nu provoacă decât pierderi și îi distruge pe oameni din punct de vedere fizic și psihic. Atmosfera de lucru a fost atât de plăcută, dar bucuria cea mai mare a fost prezența domnului Matei Vișiniec și discuțiile cu dumnealui după spectacol.
- Deci ”Caii la fereastră” este un spectacol ce merită văzut la festival?
- Vă invit să vedeți și să simțiți emoția acestui spectacol, care este o parabolă despre viața din timpul război, despre ororile lui, despre relațiile interumane și imposibilitatea comunicării.
- Cum credeți că ar arăta o lume fără teatru?
- Nu vreau să îmi imaginez așa ceva, dar cu siguranță ar fi o lume mai tristă și mai săracă din punct de vedere cultural, artistic, emoțional... eu mi-aș pierde identitatea.
- Ce așteptări ai de la întâlnirea cu publicul brăilean și cu ce gânduri ai vrea să rămână spectatorii?
- Cel mai bine e să venim fără așteptări. Publicul vine la teatru să se bucure, iar noi ne dorim să nu îl dezamăgim. Sper că spectacolul nostru să fie o meditație la tema războiului care nu face decât să adâncească rănile umane și să încurajeze reflecția asupra puterii rezilienței și a speranței în fața adversităților.
“Caii la fereastră”
de Matei Vișniec, regia Vitalie Drucec
Teatrul “Jean Bart” Tulcea
Joi, 28 septembrie, ora 20.00, Sala Studio
Distribuție: Irina Naum, Cristian Naum, Mihai Gălățan
Costume: Stela Verebceanu
Scenografie și proiecții video: Adrian Suruceanu
