Semne ale civilizaţiei şi felului cum este gospodărit un oraş, dar şi ale bunului simţ din partea cetăţenilor, locurile de afişaj nu sunt deloc un argument în favoarea demersurilor întreprinse pentru ca Brăila să devină capitală culturală europeană.
Dăm timpul înapoi şi ne amintim că, "înainte", aproape toate locurile de afişare din oraş erau dotate cu tuburi de neon şi extrem de rar găseai câte o etichetă lipită pe vreun stâlp, fiind vorba îndeobşte de anunţuri cu privire la primirea tinerilor în gazdă. După 1990, lucrurile au degenerat într-o invazie de modalităţi, texte (unele penibile) privind domeniile, ofertele şi activităţile făcute public gratuit, prin afişarea lor pe orice e posibil : stâlpi, geamuri, pereţi, garduri, staţii de autobuz, cabine telefonice,cutii poştale, copaci, bănci, dotări ale celor de la gaze şi electricitate,etc. Afli, astfel, despre vânzări şi cumpărări, închirieri diverse, angajări, tratamente medicale, mica publicitate ... canină, dar şi despre când se cumpără... păr, cine anvelopează blocuri, întrunirile unor culte bisericeşti, colectat telefoane mobile etc, etc. Se adaugă acestora afişele cu manifestările cultural -sportive şi artistice chiar ale unor instituţii locale, judeţene sau despre turneele care vin în oraş.
Iar dacă este vorba de locurile de afişaj amenajate de Primărie, există doar unul cu această titulatură şi câteva rămase din vechi. Culmea este că şi panoul cu stema municipiului are tot afişe vechi, scorojite, decolorate şi nerăzuite încă din anii 2012, 2013.
În rest, la dârele de aracet date cu bidineaua şi scurse pe stâlpi, rămân peticele de afiş zdrenţuite şi fluturând în vânt.
