Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sau Duminica Floriilor marchează ultima săptămână din viaţa pământească a Mântuitorului Iisus Hristos. Din această zi, începe Săptămâna Patimilor când, în toate bisericile, se oficiază, seară de seară, Deniile. Deniile sunt slujbe prin care suntem chemaţi să-L însoţim pe Domnul Hristos pe Drumul Crucii, până la moartea şi Învierea Sa triumfătoare.
În Duminica Floriilor, Mântuitorul a intrat în Ierusalim, Oraşul Sfânt, călare pe mânzul asinei şi înconjurat de cei 12 Apostoli. Sfântul Evanghelist Matei spune: “Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele” (Matei 21, 7), în vreme ce Sfântul Evanghelist Luca vorbeşte despre faptul că Hristos S-a aşezat pe mânz, nu pe asină (Luca 19,35). Între Evanghelişti nu au existat contradicţii: Hristos a intrat în Ierusalim şezând pe mânzul asinei.
Mulţimea l-a întâmpinat pe Mântuitorul cu ramuri de finic şi cântări de laudă şi bucurie, aşezându-şi hainele în calea sa: “Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!” (Ioan 12,13). Erau strigăte de biruinţă şi de slavă, pentru că mulţi evrei credeau că Mesia avea să-i elibereze de sub ocupaţia romană. Vedeau în El un conducător, dar arhiereii, cărturarii şi fariseii simţeau că Iisus constituia o ameninţare pentru poziţia şi autoritatea lor. De aceea, încep de îndată să pună la cale fărădelegea. Nu e de mirare că, peste câteva zile, ovaţiilor mulţimii din Duminica Floriilor, “Osana”, le vor lua locul cumplitele strigăte “Ia-l! Ia-l! Răstigneşte-L!”.
De Florii, sunt aduse în biserici ramuri de salcie pentru a fi binecuvântate de preot. Acestea simbolizează biruinţa Lui Iisus Hristos asupra morţii. Ele sunt apoi aşezate la icoane şi în casele credincioşilor.
Sfântul Mucenic Eupsihie, prăznuit astăzi, s-a născut într-o familie de patricieni creştini din Cezareea. A fost crescut de mic copil în dragostea de Dumnezeu şi de semeni. Cronicile spun că, în timpul domniei necredinciosului împărat Iulian Apostatul, pe când întâistătător al Bisericii din Cezareea era Sfântul Vasile cel Mare, Eupsihie urma să se căsătorească cu o tânără de neam ales. În timpul cununiei, însă, a trecut prin apropiere un cortegiu format din păgâni care aduceau jertfe zeiţei Fortuna. Plini de râvnă pentru Hristos, Eupsihie împreună cu alţi creştini au intrat în templul păgân şi au dărâmat statuile, aducând mari stricăciuni edificiului.
Auzind despre această întâmplare, împăratul Iulian Apostatul a poruncit ca vinovaţii să fie decapitaţi. Totodată, a poruncit ca mulţi creştini să fie recrutaţi în armată şi obligaţi să plătească tributuri uriaşe faţă de împărăţie. Nu în ultimul rând, Iulian a dispus reconstruirea imediată a templului distrus, pe cheltuiala creştinilor. Astfel, la anul 362 după Hristos, Eupsihie a fost prins de păgâni, legat de un copac şi torturat cu sălbăticie, iar mai apoi decapitat.
