”N-aș da Teatrul «Maria Filotti» pe 10 TNB-uri!”
”La Brăila lumea e fiartă pe teatru!”
”Dacă aș putea să repet toată viața într-un singur loc, aici ar fi!”
Toate aceste afirmații îi aparțin lui Alex Bogdan, cunoscut publicului larg prin prisma carierei de actor. Mulți îl știți din proiectele TV (”Mondenii”, ”Marsked Singer”), rolurile din seriale (”Mangalița”) sau filme (cel mai recent fiind ”Tati part-time). Însă Alex Bogdan este celebru și în lumea teatrului, unde este actor și regizor. Iar acum a venit la Brăila pentru a semna regia celui mai nou spectacol al Teatrului ”Maria Filotti”: ”TOC TOC” de Laurent Baffie, care va avea premiera în acest weekend, pe 30 și 31 martie.
Cum Alex Bogdan este un nume asociat cu comedia, da, se anunță un spectacol în care se va râde. Mult! Râs, nu hăhăială, căci între cele două e o mare diferență! Însă va fi mai mult decât atât. Va fi un spectacol complet, unde dincolo de râs veți descoperi o poveste plină de emoție. Iar la final, veți rămâne, poate, cu un pic de speranță.
Mai multe detalii despre ”TOC TOC”, noua premieră a Teatrului ”Maria Filotti”, aflăm de la Alex Bogdan, care a acordat un scurt interviu cotidianului nostru.
- Pentru început, am dori să știm cum ai ajuns să regizezi la Teatrul ”Maria Filotti” din Brăila?
- Păi se întâmplă totul cu un telefon. Radu (n.r. – Radu Nichifor, managerul Teatrului ”Maria Filotti”) m-a invitat și eu aveam timp, aveam și chef și iată-mă la Brăila! Eu cunosc Teatrul ”Maria Filotti” de foarte mult timp, sunt fan al teatrului de foarte mult timp. Am venit aici la festival de multe ori, am văzut multe spectacole de aici, sunt foarte atașat și de oamenii din teatru, care sunt și în București și ne știm de mult. Cumva e un teatru cu care am o legătură specială.
- Atunci putem spune că ”dă bine la CV” că faci un spectacol aici, la Brăila?
- Eu nu mă refer neaparat la asta cu CV-ul. La CV poate sună bine să zici că montezi la TNB, dar energia pe care o găsești acolo, disponibilitatea oamenilor, să nu fie neaparat ceea ce tu ai căutat. De aceea zic că pe CV, poate să sune foarte bine. Poate pentru unii Teatrul ”Maria Filotti” nu are o rezonanță atât de mare. Dar pentru că eu am venit aici și am găsit ceea ce am căutat și facem un spectacol care deja îmi este foarte drag și care o să rămână cu mine mult timp și pentru că oamenii dictează energia, n-aș da ”Maria Filotti” pe 10 TNB-uri. Aici ai timp să greșești, ai timp să te conectezi cu oamenii, ai timp de foarte multe lucruri. Și în București nu mai ai acest lux, din păcate.
- Cum s-a ajuns la ”TOC TOC”? Ce ne poți spune despre noua premieră?
- Directorul de teatru te cheamă și el îți spune că vrea o comedie. Asta poate să însemne foarte multe lucruri. Domnul Cehov și-a numit piesele comedii. Dar s-a vrut o comedie în plin. Și așa am ajuns la ”TOC TOC”. Și ceea ce am făcut eu la ”TOC TOC” e cumva surprinzător pentru tipul acesta de spectacol, pentru că el începe ca o comedie și după aceea se transformă într-un fel foarte emoționant și uman. E ceva ce alte montări nu au speculat. Alți oameni care au citit textul acesta l-au făcut cap-coadă un râs general. Și la noi nu este așa. Da, e o comedie, dar e foarte sensibil totul.
- Și dincolo de comedie, de râs, ce vom descoperi?
- Dincolo de râs este capacitatea omului de a avea încredere în celălalt. În spectacol sunt șase oameni care au anumite probleme, se întâlnesc într-un cabinet medical la acest mare doctor care este vestit că te poate rezolva, doctor care întârzie. Și oamenii aceștia rămân în acest spațiu, fiecare cu problema lui, pe care o cară de foarte mult și sunt foarte speriați. Sigur că râzi, dar, în același timp, îi vezi că sunt singuri, că n-au mai avut pe nimeni în viața lor. Contactul uman pentru ei e ceva foarte străin. Pentru că toată lumea a râs de ei... Și atunci mi se pare foarte apropiat de ce se întâmplă în lume acum, că fiecare om devine din ce în ce mai singur și se izolează și mai tare și e foarte greu să te mai lași în mâinile altcuiva. Și acest spectacol, în afară de râs, care există, are această componentă extrem de emoționantă a șase oameni care leagă de fapt o prietenie și se salvează unii pe alții.
- Iar la final cu ce ți-ai dori să rămână spectatorii?
- La final... Ne-am gândit foarte mult la treaba asta, care e emoția la final? Eu cred foarte mult într-un tip de emoție pe care trebuie să îl ai după spectacol. În cazul ”TOC TOC” este să poți să te uiți cu mai multă încredere și liniște în ochii altor oameni. Să poți să ai liniștea că sunt oameni buni pe pământul acesta, că nu sunt niște bestii. Uite și oamenii aceia care sunt pe Facebook și comentează și tot felul de lucruri, până la urmă oamenii aceia au și ei o familie acasă, nu sunt așa de răi. Dar din frică, din frustrare, din foarte multe motive... Și asta este povestea pe care încearcă să o spună spectacolul nostru. Că dacă dăm la a o parte toate lucrurile, în esență omul este bun. Așa sper!
- Toată lumea te asociază cu comedia. Dar ce înseamnă pentru tine o comedie bună?
- Asumare, în primul rând. Comedia aia proastă, făcută doar să stârnească râsul. Lucru pe care noi nu l-am făcut. La noi lucrurile sunt făcute organic, asumate, topite, din relație, din bucuria oamenilor de a se juca. Nu e nimic forțat. Comedia pe care o fac eu e foarte ușoară și e paradoxală, are contrapunct și tot timpul dacă te bag într-o zonă să râzi, imediat după aceea pot să fac o chestie să-ți schimb starea. Nu e ”râzi acuma că tre să râzi”. Noi am lucrat foarte mult ca aceste personaje să fie rotunde, să fie cărnoase, să aibă viață, să fie foarte recognoscibile. Adică să poți să te legi cu ei și să poți să ții cu cineva, să poți să speri că cineva se va vindeca. Râsul sănătos nu e hăhăială. Chiar asta le-am și spus actorilor când i-am întâlnit pentru prima data: ”Este un text la care se poate hăhăi lumea, dar noi nu ne dorim asta. Vrem un alt tip de râs, un alt tip de emoție”. Și nici nu puteam să fac o hăhăială pentru că eu nu sunt așa. Nu îmi plac genul acesta de spectacole. Și cred din tot sufletul că am reușit împreună cu colegii actori să facem un spectacol foarte complex, neașteptat pentru tipul acesta de text.
- Pentru că ești de ceva timp aici și vorbești foarte frumos despre teatrul nostru, aș vrea să știu ce îți place cel mai mult la Brăila?
- În primul rând îmi place că am o echipă de oameni care mi-au dus spectacolul la un nivel la care eu nu m-am așteptat. Că sunt profesioniști, că au învățat textul foarte repede, că am ridicat spectacolul foarte repede. Nu am avut ifose, nu sunt orgolii. Este un mediu de lucru absolut minunat în care pot să mă desfășor și să am idei în continuare, să putem să testăm lucruri. Fără ca nimeni să obosească, fără ca nimeni să se enerveze. Deci dacă aș putea să repet toată viața într-un singur loc, aici ar fi.
- Faptul că ești un actor celebru poate fi un ”vector” pentru a atrage mai mulți oameni la teatru? Poate persoane care nu au mai văzut demult un spectacol sau care nu au mai fost niciodată la teatru.
- Poate, în primă instanță, oamenii vor veni să vadă spectacolul din curiozitate. Sau poate unii cred că și joc în spectacol. M-au tot văzut oamenii pe aici prin Brăila și mă tot întreabă ce fac, ce filmez. Adică oamenii nu mă asociază cu regia. Sunt convins că acest lucru poate ajuta, dar e doar o bucățică. Dacă eu dispar mâine de pe fața pământului sau nu mai apar în nimic, spectacolul va atrage oamenii mai departe la teatru. Nu eu! Deci actorii sunt importați, spectacolul este important, nu eu!
- Aproape toate biletele s-au vândut la premiera din acest weekend, însă noi reprezentații sunt programate în aprilie. Așa că, în final, ai un mesaj pentru publicul din Brăila?
- Eu sunt aici de foarte mult timp și sunt șocat. Este lumea fiartă pe teatru la Brăila! Nu-mi vine să cred, n-ai un loc liber! E paradoxal dacă stai să te gândești că asta trebuie să fie o stare de normalitate, nu un șoc. Și așa ar trebui să fie peste tot, în fiecare oraș în care există un teatru. Teatrul este unul dintre cele mai importante locuri dintr-un oraș. Teatrul, cultura, povestea, evadarea. E foarte bine că mănânci ceva, bei, socializezi, dar fără teatru, fără spiritul menținut mereu viu și aprins, o societate și o comunitate moare. Ceea ce nu se întâmplă la Brăila! Și cred cred că e un loc care în următorii ani se poate dezvolta și mai mult. Și până atunci îi așteptăm să vadă spectacolul nostru! Veniți la teatru!
”TOC TOC”
Autor: Laurent Baffie
Traducere: Raluca Păun
Regia artistică: Alex Bogdan
Scenografie: Clara Ștefana
Distribuție:
Frederic: Sever Bârzan
Vincent: Adrian Ștefan
Marie: Monica Ivașcu
Blanche: Blanca Doba
Bob: Dragoș Ionița
Lili: Ileana Ursu
Asistenta: Silvia Tariq
Limita de vârstă: 16 ani. Spectacolul conține limbaj licențios.
Slabe șanse să mai prindeți bilete la ”TOC TOC” pentru premiera din acest weekend, însă locuri sunt disponibile pentru reprezentațiile programate pe 19 și 27 aprilie. Detalii pe www.blt.ro și la agenția teatrală.
