Deja se găsesc în masă pe piaţă în diferite forme, de la jucării până la modele capabile de performanţă ridicată. Dar, nu ne-am fi gândit că dronele ar putea să împiedice un dezastru ecologic de proporţii. Oamenii de ştiinţă din Hawaii se folosesc de această tehnologie să salveze pădurile mitologice ale arhipeleagului.
La începutul lui septembrie, o dronă a zburat peste rezervaţia forestieră Waiakea de pe Big Island din Hawaii. A încetinit, a coborit foarte aproape de umbrar şi a pregătit un device ataşat de trenul de aterizare. Două braţe din plastic s-au rotit încet, au înşfăcat o mică ramură şi, cu ajutorul unui fierăstrau incorporat, au tăiat-o. După ce a colectat mostra, drona a zburat din nou.
Acesta ar putea fi viitorul silviculturii. Operaţiunea, condusă de Ryan Perroy, un geograf de la Universitatea din Hawaii, face parte dintr-o misiune care şi-a propus să salveze un copac special - sacrul ʻōhiʻa - care acoperă insulele. Pentru mulţi hawaieni, ʻōhiʻa e un simbol al naturii, coloana vertebrală a ecologiei, esenţa însăşi a pădurii. Însă aceşti copaci sunt ameninţaţi.
Au fost descoperite 1600 de focare ale bolii pe Big Island şi încă 100 pe alte insule
Departamentul American de Agricultură, Serviciul Forestier American şi Universitatea din Manoa au identificat o ciupercă ucigaşă pe insulele din Hawaii, încă din 2014. În ultimul an, cercetătorii de la Universitatea din Pretoria şi de la alte instituţii au confirmat într-o lucrare ştiinţifică faptul că există două specii de ciuperci care provoacă distrugeri şi ambele sunt noi pentru ştiinţă. În acest moment, au fost descoperite 1600 de focare ale bolii pe Big Island şi încă 100 pe alte insule. „E, probabil, cel mai devastator lucru pe care l-am văzut în cariera mea", spune Lisa Keith, un patologist botanic care staţionează în Hawaii de aproape 20 de ani.
Ciuperca îşi face loc în sistemul vascular al plantei şi îi retează rezerva internă de apă, deshidratând-o. În câteva săptămâni, frunzele copacului capătă culoarea cărămizie, cu pete negre. În cele din urmă, frunzele cad, lăsând în urmă doar trunchiul mort ce putrezeşte.
În momentul de faţă, nu există încă leac pentru infecţie
O provocare majoră pentru oprirea devastării provocate de ciupercă este monitorizarea răspândirii ei. Pădurile din Hawaii sunt vaste şi dense şi greu de explorat la picior. Şi aici intervin dronele. Încă de la începutul lui 2017, Perroy a asamblat o mică flotă de şapte drone modificate pentru supravegherea ciupercii. Una dintre dronele cele mai mari a fost transformată în parteneriat cu o companie elveţiană ca să poată transporta o bucată de creangă. Folosindu-se de o bară din fibră de carbon, drona apucă o creangă şi o îndepărtează, fără riscul de a se încurca în liane.
Alte drone din arsenalul lui Perroy culeg imagini din pădure prin camerele incorporate. Dronele zboară în linii drepte de-a lungul unei parcele, luând sute sau chiar mii de fotografii. Imaginile pot fi verificate manual sau cu un sistem de învăţare automat pentru semne de boală. Această munca i-a permis echipei lui Perroy să cartografieze ariile afectate de ciupercă şi să constate cum s-a răspândit ea în timp.
Perroy spune că dronele au devenit un instrument important în lupta împotriva acestei molime fulgerătoare. „Au trecut de la statutul de device-uri pe care ţi-ar plăcea să le ai, la o parte esenţială a programului nostru de monitorizare."
Echipa încearcă să identifice copacii bolnavi într-un stagiu incipient al infecţiei, atunci când frunzele abia încep să se coloreze. Totuşi, odată ce simptomele sunt prezente, ʻōhiʻa e ca şi moartă. În plus, frunzele maro pot fi un semn de deshidratare cauzată şi de alte lucruri. Ceea ce şi-ar dori cu adevărat oamenii de ştiinţă e să ştie dacă ciuperca ucigaşă e cu adevărat prezentă, de aceea mostra de creangă e atât de importantă. „Ca să obţinem o confirmare, trebuie să avem o mostră fizică", spune Perroy.
140 de specii native pe cale de dispariţie ar putea fi afectate de ciupercă
Deşi ʻōhiʻa sunt abundente în Hawaii - alcătuind 50% din pădure şi 80% din pădurea nativă - un număr uriaş ar putea sucomba din cauza ciupercii în următoarele decenii. Acest lucru va altera fundamental mediul natural al insulei. În zonă trăiesc mai bine de 140 de specii native pe cale de dispariţie care ar putea fi afectate de ciupercă. Dacă pădurea se schimbă dramatic, şansele lor de supravieţuire ar putea fi distruse.
Richard Camp, un ecologist care lucrează pentru US Geological Survey se teme că dacă boala se răspândeşte pe dealurile de pe insulă ar putea afecta habitatul natural al unor specii de păsări rare care şi-au găsit aici refugiul.
Lisa Keith îl apreciază pe Perroy pentru munca lui de pionerat. „E extrem de importantă", spune ea. „Echipele forestiere sunt implicate în eforturi de-a stopa boala - de exemplu, prin extragerea copacilor afectaţi de îndată ce sunt indentificaţi. Folosirea tehnologiei de monitorizare esenţială. O asemenea abordare înseamnă o şansă în plus pentru ecosistem".
