Chivu: Va multumesc pentru aceste vorbe frumoase, dar trebuie sa va spun ca nu sint impresionat. Iar acum am sa va spun si motivul: multa lume ma idolatrizeaza. Pur si simplu m-am saturat sa ies deghizat din scara blocului, ca sa nu ma recunoasca fanii. Stiu ca unii ar face orice sa fie in situatia mea, dar credeti-ma ca eu, Catalin Chivu, m-am saturat sa dau sute si sute de autografe zilnic. Vreau ca lumea sa ma perceapa ca pe un om normal.
Reporter: Dar dumnea'stra nu mai sinteti de mult un om normal. Cariera prodigioasa a dumneavoastra, faptul ca ati ajuns sa fiti elogiat si de CNN pentru ca ati prins atit de multi infractori, v-a scos din rindul simplilor muritori de rind.
Chivu: Asa este, aici nu am incotro si trebuie sa va dau dreptate. Intr-adevar, la 37 de ani ai mei, pot spune, fara lipsa de modestie, ca sint un fel de Robocap al Brailei. Sint spaima infractorilor. Ce-i drept, sint si foarte bine pregatit profesional, am fost constiincios la Academie. Ce ma enerveaza insa este ca baietii aia de la CNN care au facut reportajul cu mine nu mi-au dat nici acum banii. Eu am crezut ca-s oameni de cuvint, dar uite ca m-am inselat. Nu de alta, dar in vara asta am fost pe litoral in concediu (apropo, pina si in concediu am rezolvat un caz dificil: am prins doi hoti care furasera porumbul fiert din mina unui copil) si sint cam strimtorat la capitolul finante. Voi nu ii stiti pe cei de la CNN? Ma gindesc ca poate au pierdut numarul meu de telefon.
Reporter: Ati declarat pentru "Monitorul" ca ultima data cind ati fost la pescuit vi s-a stricat motorul de la barca cu motor, ca sa zic asa, si ati vislit cu miinile pina la mal. Sinteti un adevarat erou.
Chivu: Normal ca sint un adevarat erou si ma bucur ca ati sesizat acest aspect. Intr-adevar, eram la pescuit, si deodata am ramas in mijlocul baltii. Sincer va zic, a fost o situatie limita. Adica una dintre acele situatii in care orice om obisnuit ar fi clacat psihic. Nu insa si Catalin Chivu, adica eu. Am fost nevoit sa actionez cu rapiditate, timpul se scurgea in defavoarea mea si a celorlalti baieti aflati in barca. Apa ne privea amenintator. Am simtit in privirea ei ura si setea de razbunare. Tovarasii mei, mai slabi de inger, au zis ca asta-i sfirsitul. Se gindeau disperati la neveste, la copii, la creditele luate doar cu buletinul. Atunci m-am ridicat brusc in picioare si am spus: "trebuie sa vislim cu minutele astea doua" si le-am aratat miinile. Eu am fost primul care si-a bagat miinile in apa. A, sa nu uit un amanunt extrem de important: apa era rece si parca mai uda decit de obicei. Sau poate ca asa am simtit in acele momente tensionate. In sfirsit, ca sa nu va mai tin atita in suspans, am vislit, dupa care am vislit din nou, pina am ajuns la mal. Baietii m-au carat pe brate, m-au aruncat in aer, ce sa mai vorbim, au fost momente emotionante. Nu cred ca exagerez cu nimic atunci cind afirm ca daca s-ar face un film inspirat din aceasta aventura, pelicula s-ar constitui intr-un veritabil succes de box-office.
Reporter: Domnule Chivu, nu va suparati pe noi, dar trebuie sa va adresam si o intrebare mai delicata. Stiti, seful nostru ne cearta cind nu sintem incisivi. Doamne-fereste, stim ca nu a fost vina dumneavoastra, dar cum a fost posibil sa evadeze acei detinuti din arestul politiei?
Chivu: Haideti, domnilor ziaristi, pai astea sint intrebari? De ce vreti voi sa-mi schimb acum, la final, parerea despre voi? Nu imi plac intrebarile tendentioase. Cum adica "cum a fost posibil sa evadeze cei doi detinuti din arestul politiei?". Pai, dupa cum am invatat la Academie, pe lumea asta totul este posibil. In plus, sint anumite lucruri care se intimpla independent de vointa noastra, sint evenimente pe care numai Cel de Sus le poate impiedica sa se produca. Relevant nu mi se pare ca detinutii au evadat, ci faptul ca ei au fost prinsi intr-un timp record, dupa ce subordonatii mei, care ii seamana sefului, adica mie, au dat dovada de un real profesionalism si au actionat operativ. Vedeti, intrebarea voastra trebuia sa sune asa: "Domnule Chivu, care a fost elementul primordial in prinderea in timp record a celor doi detinuti evadati din arestul Politiei?".
Reporter: Aveti dreptate, promitem ca nu vom mai gresi.
Chivu: Sint sigur de asta, motiv pentru care va anunt ca v-am iertat. Stati, stati un pic, inainte de a incheia aceasta discutie, as vrea sa-mi adresez o intrebare dificila.
Reporter: Cum sa nu. Pai, se poate?
Chivu: Deci, as vrea sa ma intreb daca sint multumit de activitatea mea ca sef al Inspectoratului Politiei Judetului Braila. Si acum, stati sa ma gindesc cum sa formulez raspunsul, sa-mi raspund corect la intrebare. Asaaa, deci pot sa imi spun ca, in cele sase luni de cind sint sef al IPJ Braila, am intimpinat destule greutati in munca mea, dar am reusit sa trec peste toate obstacolele. Ma declar extrem de multumit de rezultatele mele de pina acum, dar in acelasi timp vreau sa imi zic ca aceasta performanta nu poate decit sa ma ambitioneze, pentru ca pe viitor sa obtin noi si noi succese. Si le voi obtine, asta v-o garanteaza Catalin Chivu.