Se spune ca "un oras care nu-si cunoaste trecutul, este ca un copil care nu-si stie parintii". Noua, brailenilor, ne-a fost dat sa cunoastem, fara voie insa, trecutul rastalmacit de veneticii de la Rasarit si sa-i uitam aproape cu desavirsire pe aceia care au adus urbei bogatia si faima pe care, probabil, nu le va mai dobindi niciodata. Se cuvine, deci, sa lasam izvoarele sa vorbeasca, iar noi, cei adesea mintiti si inselati, sa ne intoarcem privirile catre trecut, sa-i cunoastem mai bine pe cei care au facut, cu adevarat, cinste Brailei. In fiecare joi, in aceasta pagina, cotidianul "Obiectiv" scoate la lumina, din subconstienul colectiv al urbei, cite o personalitate. O personalitate marcanta din arta, cultura sau politica. Astazi, avocatul si publicistul I. C. Sava - Proilavu, colegul de liceu, prietenul si colaboratorul criticului D. P. Perpessicius, director al revistei brailene "Luceafarul literar si artistic", din perioada interbelica.
Ioan C. Sava, "brailean predestinat" (dupa Perpessicius) s-a nascut la 14/26 aprilie 1891, la Braila, ca fiu al dogarului Cristache Sava si al Stanutei, nascuta Albu, originara din Satu Nou (actual Lacu Sarat). In anul 1902, I. C. Sava absolva Scoala Primara de Baieti nr. 3 "Tudor Vladimirescu", iar in 1910 Liceul "Nicolae Balcescu", fiind coleg cu viitorul critic literar Perpessicius si cu Petre Andrei, profesor de filosofie la Iasi, ministru, unul dintre brailenii care au facut cinste urbei si care a sfirsit in chip tragic, in perioada ce precede al doilea razboi mondial. Absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti (1911-1915), I. C. Sava a ocupat diverse slujbe - pedagog, institutor, copist, arhivar -, iar din 1916 a facut parte din Baroul Braila, profesind avocatura fara intrerupere, pina la pensionare (1952). Sava a fost, o vreme, profesor de Stiinta Dreptului (1917-1918) la institutul particular de fete "Romascan" si avocat al Statului (1920-1926), sef al Serviciului Contencios de pe linga Federatia Cooperativelor din Braila (1941-1948), presedinte al "Ligii Chiriasilor" si al "Asociatiei Debitorilor Ipotecari". Avocatul Sava a militat pentru conversiunea datoriilor si pentru reglementarea raporturilor proprietar-chirias.
I. C. Sava a debutat de timpuriu (1911) in revista literara braileana "Flori de camp", condusa de Ernest Theodoru, coproprietar al Tipografiei "Universala", unde a fost si secretar de redactie. In aceeasi publicatie a debutat si viitorul poet si critic literar Perpessicius, cu schita "Omida". I. C. Sava a semnat, de asemenea, articole in "Universul" si "Universul literar si artistic" din Bucuresti, in "Viata studenteasca" si "Fulgerul studentimii" (1915-1916). El a colaborat cu mai toate publicatiile brailene din perioada interbelica si a scos de sub tipar "Luceafarul" (1928) si "Luceafarul literar si artistic" (1929-1931), in paginile caruia s-au regasit, afara de Perpessicius, el insusi un "brailean exilat", Victor Eftimiu, Vasile Bancila, Nic. Vladoianu, Ion Pogan, L. Costin, Iancu Ioachimescu, Ionel Lazaroneanu, George B. Rares, precum si mai tinerii poeti George Buznea-Moldoveanu, Anastase Pascal, Liviu Opris, Aurel I. Serbanescu, Dan Ciocardia s. a.
Marginalizat de regimul nou instalat, comunist, I. C. Sava a fost nevoit sa se pensioneze, in anul 1952. A pastrat, insa, legatura cu Perpessicius si a continuat sa scrie, inspirindu-se din trecutul orasului natal, desi nu a mai apucat sa publice mare lucru. Printre altele, si-a propus sa elaboreze o ampla monografie a Brailei, care sa cuprinda 200 de capitole, grupate in doua mari volume. A abandonat, insa, proiectul, in 1966, dupa ce a redactat 30 de capitole. Concomitent, I. C. Sava, care si-a adaugat intre timp pseudonimul "Proilavu" ("braileanul", dupa denumirea slavona a Brailei), a scris poemul "Cintarea Brailei" (circa 3.000 de versuri originale), finalizat in 1968. Avocatul a elogiat in versuri, printre altele, satul lui "Mos Braila" (potrivit unor legende, intemeietorul urbei dunarene), umbra lui Hagi Pavel Pistol, "cetatuia pitoreasca", Comorofca si imprejurimile, catacombele Gradinii Publice, evenimentele importante din viata Brailei vechi. L-a elogiat pe Perpessicius in 1966, la Liceul "N. Balcescu", iar in 1971, dupa moartea criticului, a publicat grupajul epistolar "In amintirea unei tinereti", in volumul omagial "Excurs sentimental Perpessicius, editat de Muzeul Literaturii Romane. Interesant este faptul ca I. C. Sava a prelucrat in versuri "Chira Chiralina" al lui Panait Istrati (1969), iar un an mai tirziu romanul "Codin", fara a apuca sa le mai publice in volum. Din pacate, aceste lucrari, dar si altele asemenea, s-au pierdut pur si simplu, Sava - Proilavu trecind la cele vesnice in anul 1975.
Ioan C. Sava, "brailean predestinat" (dupa Perpessicius) s-a nascut la 14/26 aprilie 1891, la Braila, ca fiu al dogarului Cristache Sava si al Stanutei, nascuta Albu, originara din Satu Nou (actual Lacu Sarat). In anul 1902, I. C. Sava absolva Scoala Primara de Baieti nr. 3 "Tudor Vladimirescu", iar in 1910 Liceul "Nicolae Balcescu", fiind coleg cu viitorul critic literar Perpessicius si cu Petre Andrei, profesor de filosofie la Iasi, ministru, unul dintre brailenii care au facut cinste urbei si care a sfirsit in chip tragic, in perioada ce precede al doilea razboi mondial. Absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti (1911-1915), I. C. Sava a ocupat diverse slujbe - pedagog, institutor, copist, arhivar -, iar din 1916 a facut parte din Baroul Braila, profesind avocatura fara intrerupere, pina la pensionare (1952). Sava a fost, o vreme, profesor de Stiinta Dreptului (1917-1918) la institutul particular de fete "Romascan" si avocat al Statului (1920-1926), sef al Serviciului Contencios de pe linga Federatia Cooperativelor din Braila (1941-1948), presedinte al "Ligii Chiriasilor" si al "Asociatiei Debitorilor Ipotecari". Avocatul Sava a militat pentru conversiunea datoriilor si pentru reglementarea raporturilor proprietar-chirias.
I. C. Sava a debutat de timpuriu (1911) in revista literara braileana "Flori de camp", condusa de Ernest Theodoru, coproprietar al Tipografiei "Universala", unde a fost si secretar de redactie. In aceeasi publicatie a debutat si viitorul poet si critic literar Perpessicius, cu schita "Omida". I. C. Sava a semnat, de asemenea, articole in "Universul" si "Universul literar si artistic" din Bucuresti, in "Viata studenteasca" si "Fulgerul studentimii" (1915-1916). El a colaborat cu mai toate publicatiile brailene din perioada interbelica si a scos de sub tipar "Luceafarul" (1928) si "Luceafarul literar si artistic" (1929-1931), in paginile caruia s-au regasit, afara de Perpessicius, el insusi un "brailean exilat", Victor Eftimiu, Vasile Bancila, Nic. Vladoianu, Ion Pogan, L. Costin, Iancu Ioachimescu, Ionel Lazaroneanu, George B. Rares, precum si mai tinerii poeti George Buznea-Moldoveanu, Anastase Pascal, Liviu Opris, Aurel I. Serbanescu, Dan Ciocardia s. a.
Marginalizat de regimul nou instalat, comunist, I. C. Sava a fost nevoit sa se pensioneze, in anul 1952. A pastrat, insa, legatura cu Perpessicius si a continuat sa scrie, inspirindu-se din trecutul orasului natal, desi nu a mai apucat sa publice mare lucru. Printre altele, si-a propus sa elaboreze o ampla monografie a Brailei, care sa cuprinda 200 de capitole, grupate in doua mari volume. A abandonat, insa, proiectul, in 1966, dupa ce a redactat 30 de capitole. Concomitent, I. C. Sava, care si-a adaugat intre timp pseudonimul "Proilavu" ("braileanul", dupa denumirea slavona a Brailei), a scris poemul "Cintarea Brailei" (circa 3.000 de versuri originale), finalizat in 1968. Avocatul a elogiat in versuri, printre altele, satul lui "Mos Braila" (potrivit unor legende, intemeietorul urbei dunarene), umbra lui Hagi Pavel Pistol, "cetatuia pitoreasca", Comorofca si imprejurimile, catacombele Gradinii Publice, evenimentele importante din viata Brailei vechi. L-a elogiat pe Perpessicius in 1966, la Liceul "N. Balcescu", iar in 1971, dupa moartea criticului, a publicat grupajul epistolar "In amintirea unei tinereti", in volumul omagial "Excurs sentimental Perpessicius, editat de Muzeul Literaturii Romane. Interesant este faptul ca I. C. Sava a prelucrat in versuri "Chira Chiralina" al lui Panait Istrati (1969), iar un an mai tirziu romanul "Codin", fara a apuca sa le mai publice in volum. Din pacate, aceste lucrari, dar si altele asemenea, s-au pierdut pur si simplu, Sava - Proilavu trecind la cele vesnice in anul 1975.
