Se spune ca "un oras care nu-si cunoaste trecutul, este ca un copil care nu-si stie parintii". Noua, brailenilor, ne-a fost dat sa cunoastem, fara voie insa, trecutul rastalmacit de veneticii de la Rasarit si sa-i uitam aproape cu desavirsire pe aceia care au adus urbei bogatia si faima pe care, probabil, nu le va mai dobindi niciodata. Se cuvine, deci, sa lasam izvoarele sa vorbeasca, iar noi, cei adesea mintiti si inselati, sa ne intoarcem privirile catre trecut, sa-i cunoastem mai bine pe cei care au facut, cu adevarat, cinste Brailei. In fiecare joi, in aceasta pagina, cotidianul "Obiectiv" scoate la lumina, din subconstienul colectiv al urbei, cite o personalitate. O personalitate marcanta din arta, cultura sau politica. Astazi, generalul de armata Gheorghe Avramescu, erou al Brailei rapus miseleste in 1945
Nascut la 26 ianuarie 1884 la Botosani, intr-o modesta familie, Gheorghe Avramescu a ales cariera militara, urmind Scoala de Ofiteri de Infanterie din Bucuresti, pe care a absolvit-o in 1908. Comandant de pluton, apoi absolvent al Scolii Speciale de Infanterie (1911), Avramescu a fost promovat locotenent si incadrat in Regimentul 38 Infanterie "Neagoe Basarab" dislocat la Braila. In februarie 1913, s-a casatorit cu Adela (Gologan) de care-l va desparti doar moartea, in 1945. Dupa campania din Bulgaria, din 1913, Gheorghe Avramescu urmeaza un timp Scoala Superioara de Razboi, apoi se intoarce la Regimentul 38, indeplinind functia de comandant de companie. In timpul marelui razboi, ia parte - in calitate de comandant de batalion - la luptele de la Parachioi-Calaici, Mulciova, Perveli si Muratan (Dobrogea), unde este ranit la bratul drept (octombrie 1916). S-a intors pe front dupa o luna, distingindu-se in timpul bataliei pentru Bucuresti si in timpul retragerii spre Moldova. Pentru faptele sale in aceasta prima etapa a campaniei, Avramescu a primit Ordinul "Steaua Romaniei" in grad de cavaler cu panglica de Virtute Militara, in 1917. Bravul ofiter a luat parte la luptele de la Marasesti, fiind ulterior ridicat la gradul de maior. Pentru participare la a doua campanie, a fost distins cu Ordinul "Coroana Romaniei" clasa Ofiter cu panglica de Virtute Militara. Sef de birou la Statul Major al Diviziei I Vinatori, el ocupa ulterior functia de sef al Biroului Informatii din cadrul Corpului 3 Armata. Dupa razboi, e numit la Regimentul 78, apoi, in 1923, proaspat locot. colonel, e numit sef de stat major la Divizia 10 Infanterie. Pe 31 martie 1929, Avramenscu devine comandant al Regimentului 38 Infanterie de la Braila, dupa care urca treptele ierarhice si ocupa functii de comanda, ajungind general de brigada (1934) si general de divizie (1940), comandant al Diviziei 10 Infanterie.
Inceputul campaniei din Est il gaseste pe genral la comanda Corpului de Munte. Participa la ofensiva din Bucovina de Nord (iulie 1941), primind Ordinul "Mihai Viteazul" cl. a III-a si Crucea de Fier cl. II si I. A fortat linia fortificata "Stalin" si a avansat pina la Bug, apoi pina la Nipru, acoperind flancul Armatei 11 Germane. In nordul Crimeii, a fost implicat in luptele de la Marea de Azov, contribuind decisiv la zdrobirea Armatelor 9 si 18 sovietice. Subordonat si colaborator al maresalului von Manstein, a patruns in Istmul Salkovo si a participat la luptele din iarna 1941/1942, inclusiv in prima linie. Cu doar doua divizii in subordine, generalul Avramescu a participat la asaltul asupra Sevastopolului, in 1942, acoperind 17 km. de front. Tot el a eliminat Divizia 109 Puscasi sovietica, la Balaclava, luind peste 10.000 de prizonieri. A fost recompensat si de Armata Romana, si de cea germana, fiind inaintat la gradul de general de armata (cel mai mare grad militar) si primind Ordinul "Mihai Viteazul" cl. II-a si Crucea Germana de Aur. In perioada urmatoare, Corpul de Munte comandat de Avramescu a luptat in Caucaz si Kuban. Nu trebuie uitat faptul ca generalul a initiat, printre altele, Cantina pentru saraci din Simferopol, care hranea peste 2.000 de oameni in fiecare zi. Participant la luptele din Moldova, din 1944, Avramescu a preluat comanda Armatei a IV in august, in ajunul ofensivei pregatite de Frontul 2 Ucrainean. Desi a prevazut ofensiva, generalul nu a putut preveni dezastrul, datorita numarului insuficient de unitati blindate si motorizate cu care sa contraatace. Intrucit a intrat in conflict cu Maresalul Antonescu, deoarece considera ca retragerea pe linia fortificata Adjud-Focsani-Namoloasa-Galati era singura posibilitate de a opri tancurile sovietice, Avramescu a fost inlocuit cu generalul Ilie Steflea.
Pe 31 august 1944, a preluat comanda noii Armate IV, cu care a luptat in Transilvania, impingind armatele germane si ungare peste granitele din 1939. Generalul a ocupat in 26 octombrie 1944 Careii, ultima localitate romanesca aflata sub stapinire ungara, continuindu-si inaintarea pina in Slovacia. A primit si de data aceasta Ordinul "Mihai Viteazul" cl. III-a. Intrucit rusii foloseau logistica romaneasca si alimentele pentru propriile nevoi, Avramescu a protestat vehement, insa maresalul Rodion Malinovski a respins acuzatiile, dind vina pe "sabotajul ofiterilor din vechiul regim". Din acel moment au inceput si acuzatiile ca ar fi in legatura cu trupele germane. Asa stind lucrurile, e trimis in concediu, fiind si bolnav, insa, la insistentele maresalului Malinovski, e rechemat la comanda Armatei IV Romane. Dupa ce a condus cu succes trupele, in prima faza a operatiunii "Zvolen-Banska Bystica", in Slovacia, pe 2 martie 1945, Avramescu e chemat impreuna cu generalul Nicolae Dragomir la comandamentul Armatei 40 Sovietice. Dupa o ora, ofiterilor care-i insoteau li s-a spus ca generalii romani au fost chemati de maresalul Malinovski. De fapt, fusesera arestati. Cind noul sef al Armatei IV, generalul Dascalescu, a intrebat ce s-a intimplat cu generalii romani, rusii i-au spus sa se adreseze Statului Major Roman. A doua zi dupa arestarea generalului Avramescu, pe 3 martie 1945, sotia (Adela) si fiica (Felicia) au fost arestate si deportate in Siberia. Felicia s-a sinucis trei zile mai tirziu, iar sotia generalului s-a intors in tara in 1956. Sovieticii le-au spus autoritatilor romane ca Avramescu murise pe 3 martie 1945, linga Iasbereni, in urma unui atac al unui avion inamic asupra masinii. Generalul brailean a fost inmormintat linga Budapesta, ramasitele acestuia fiind aduse in tara abia in anul 2000. Cei mai multi sint de parere ca generalul a fost ucis de NKVD, deoarece masina in care se afla a fost lovita de un singur cartus, care s-a intimplat sa-l ucida numai pe Avramescu. Altii au imprastiat zvonul nebunesc ca generalul ar fi vrut sa treaca la inamic, impreuna cu toata Armata IV. Bineinteles, in spatele acestor acuzatii s-au aflat sovieticii, care nu l-au suportat nicidecum pe experimentatul ofiter roman, fostul inamic, atit de iubit de soldati.
Nascut la 26 ianuarie 1884 la Botosani, intr-o modesta familie, Gheorghe Avramescu a ales cariera militara, urmind Scoala de Ofiteri de Infanterie din Bucuresti, pe care a absolvit-o in 1908. Comandant de pluton, apoi absolvent al Scolii Speciale de Infanterie (1911), Avramescu a fost promovat locotenent si incadrat in Regimentul 38 Infanterie "Neagoe Basarab" dislocat la Braila. In februarie 1913, s-a casatorit cu Adela (Gologan) de care-l va desparti doar moartea, in 1945. Dupa campania din Bulgaria, din 1913, Gheorghe Avramescu urmeaza un timp Scoala Superioara de Razboi, apoi se intoarce la Regimentul 38, indeplinind functia de comandant de companie. In timpul marelui razboi, ia parte - in calitate de comandant de batalion - la luptele de la Parachioi-Calaici, Mulciova, Perveli si Muratan (Dobrogea), unde este ranit la bratul drept (octombrie 1916). S-a intors pe front dupa o luna, distingindu-se in timpul bataliei pentru Bucuresti si in timpul retragerii spre Moldova. Pentru faptele sale in aceasta prima etapa a campaniei, Avramescu a primit Ordinul "Steaua Romaniei" in grad de cavaler cu panglica de Virtute Militara, in 1917. Bravul ofiter a luat parte la luptele de la Marasesti, fiind ulterior ridicat la gradul de maior. Pentru participare la a doua campanie, a fost distins cu Ordinul "Coroana Romaniei" clasa Ofiter cu panglica de Virtute Militara. Sef de birou la Statul Major al Diviziei I Vinatori, el ocupa ulterior functia de sef al Biroului Informatii din cadrul Corpului 3 Armata. Dupa razboi, e numit la Regimentul 78, apoi, in 1923, proaspat locot. colonel, e numit sef de stat major la Divizia 10 Infanterie. Pe 31 martie 1929, Avramenscu devine comandant al Regimentului 38 Infanterie de la Braila, dupa care urca treptele ierarhice si ocupa functii de comanda, ajungind general de brigada (1934) si general de divizie (1940), comandant al Diviziei 10 Infanterie.
Inceputul campaniei din Est il gaseste pe genral la comanda Corpului de Munte. Participa la ofensiva din Bucovina de Nord (iulie 1941), primind Ordinul "Mihai Viteazul" cl. a III-a si Crucea de Fier cl. II si I. A fortat linia fortificata "Stalin" si a avansat pina la Bug, apoi pina la Nipru, acoperind flancul Armatei 11 Germane. In nordul Crimeii, a fost implicat in luptele de la Marea de Azov, contribuind decisiv la zdrobirea Armatelor 9 si 18 sovietice. Subordonat si colaborator al maresalului von Manstein, a patruns in Istmul Salkovo si a participat la luptele din iarna 1941/1942, inclusiv in prima linie. Cu doar doua divizii in subordine, generalul Avramescu a participat la asaltul asupra Sevastopolului, in 1942, acoperind 17 km. de front. Tot el a eliminat Divizia 109 Puscasi sovietica, la Balaclava, luind peste 10.000 de prizonieri. A fost recompensat si de Armata Romana, si de cea germana, fiind inaintat la gradul de general de armata (cel mai mare grad militar) si primind Ordinul "Mihai Viteazul" cl. II-a si Crucea Germana de Aur. In perioada urmatoare, Corpul de Munte comandat de Avramescu a luptat in Caucaz si Kuban. Nu trebuie uitat faptul ca generalul a initiat, printre altele, Cantina pentru saraci din Simferopol, care hranea peste 2.000 de oameni in fiecare zi. Participant la luptele din Moldova, din 1944, Avramescu a preluat comanda Armatei a IV in august, in ajunul ofensivei pregatite de Frontul 2 Ucrainean. Desi a prevazut ofensiva, generalul nu a putut preveni dezastrul, datorita numarului insuficient de unitati blindate si motorizate cu care sa contraatace. Intrucit a intrat in conflict cu Maresalul Antonescu, deoarece considera ca retragerea pe linia fortificata Adjud-Focsani-Namoloasa-Galati era singura posibilitate de a opri tancurile sovietice, Avramescu a fost inlocuit cu generalul Ilie Steflea.
Pe 31 august 1944, a preluat comanda noii Armate IV, cu care a luptat in Transilvania, impingind armatele germane si ungare peste granitele din 1939. Generalul a ocupat in 26 octombrie 1944 Careii, ultima localitate romanesca aflata sub stapinire ungara, continuindu-si inaintarea pina in Slovacia. A primit si de data aceasta Ordinul "Mihai Viteazul" cl. III-a. Intrucit rusii foloseau logistica romaneasca si alimentele pentru propriile nevoi, Avramescu a protestat vehement, insa maresalul Rodion Malinovski a respins acuzatiile, dind vina pe "sabotajul ofiterilor din vechiul regim". Din acel moment au inceput si acuzatiile ca ar fi in legatura cu trupele germane. Asa stind lucrurile, e trimis in concediu, fiind si bolnav, insa, la insistentele maresalului Malinovski, e rechemat la comanda Armatei IV Romane. Dupa ce a condus cu succes trupele, in prima faza a operatiunii "Zvolen-Banska Bystica", in Slovacia, pe 2 martie 1945, Avramescu e chemat impreuna cu generalul Nicolae Dragomir la comandamentul Armatei 40 Sovietice. Dupa o ora, ofiterilor care-i insoteau li s-a spus ca generalii romani au fost chemati de maresalul Malinovski. De fapt, fusesera arestati. Cind noul sef al Armatei IV, generalul Dascalescu, a intrebat ce s-a intimplat cu generalii romani, rusii i-au spus sa se adreseze Statului Major Roman. A doua zi dupa arestarea generalului Avramescu, pe 3 martie 1945, sotia (Adela) si fiica (Felicia) au fost arestate si deportate in Siberia. Felicia s-a sinucis trei zile mai tirziu, iar sotia generalului s-a intors in tara in 1956. Sovieticii le-au spus autoritatilor romane ca Avramescu murise pe 3 martie 1945, linga Iasbereni, in urma unui atac al unui avion inamic asupra masinii. Generalul brailean a fost inmormintat linga Budapesta, ramasitele acestuia fiind aduse in tara abia in anul 2000. Cei mai multi sint de parere ca generalul a fost ucis de NKVD, deoarece masina in care se afla a fost lovita de un singur cartus, care s-a intimplat sa-l ucida numai pe Avramescu. Altii au imprastiat zvonul nebunesc ca generalul ar fi vrut sa treaca la inamic, impreuna cu toata Armata IV. Bineinteles, in spatele acestor acuzatii s-au aflat sovieticii, care nu l-au suportat nicidecum pe experimentatul ofiter roman, fostul inamic, atit de iubit de soldati.
