• în blocurile unde preşedinţii şi administratorii “au băgat capul în nisip” şi n-au dat în judecată restanţierii la întreţinere, datoriile la apă au atins cote imense, iar locatarii s-au trezit debranşaţi, ori la un pas să rămână fără apă • abia când CUP Dunărea a închis robinetul, asociaţiile au băgat adânc mâna-n buzunar şi au plătit sume importante în contul datoriei • legea spune că asociaţiile trebuie să dea în judecată rău-platnicii însă mulţi se feresc să se adreseze instanţei • “Obiectiv Vocea Brăilei” vine în sprijinul AP-urilor cu promisiunea că va publica într-o rubrică fixă listele nominale cu datornicii din bloc
Epicentrul crizei debranşărilor de la reţeaua publică de apă potabilă pleacă din asociaţiile de proprietari de la blocurile din municipiu. Preşedinţii şi administratorii de bloc au atribuţii clare, pe lege, în ce priveşte urmărirea recuperării datoriilor de la proprietari sau de la chiriaşi: pentru restanţe mai vechi de 90 de zile, trebuia automat declanşată procedura recuperării în instanţă a datoriilor. De ce nu s-au făcut aceşti paşi legali? Este prima întrebare pe care locatarii trebuie să o adreseze administratorului de bloc, preşedintelui şi cenzorului. Pentru că să fie clar: o datorie chiar şi de 100 milioane de lei vechi la un singur apartament nu se adună într-un an. Şi aici intervine şi lipsa de implicare activă a proprietarilor buni-platnici care ar fi putut ţine din scurt degradarea contului de datorii al asociaţiei de proprietari. Operatorul local de apă-canal a început deja debranşarea blocurilor cu datorii mari şi vechi. Din cele 3 asociaţii lăsate fără apă, până acum, două au venit de urgenţă la casieria CUP Dunărea cu sume importante de bani, astfel încât li s-a reluat furnizarea. Aşadar, se poate! Însă, se pare că doar atunci când le ajunge cuţitul la os. Există o cale de ieşire din această criză a debranşărilor? Cu siguranţă DA şi se cheamă contorizare individuală. Problema este că o astfel de lucrare costă: undeva la 15 milioane lei vechi per apartament. Vă prezentăm în cele ce urmează o analiză marca “Obiectiv Vocea Brăilei” care-şi propune să identifice principalii vinovaţi de situaţia critică în care s-a ajuns cu datornicii la facturile de apă.
Ce spune legea
Potrivit legislaţiei în domeniul condominial, adică al blocurilor de locuinţe, un rol determinant în balanţa Creanţe/Datorii îl are chiar Asociaţia de Proprietari în sensul că aceasta are obligaţia să facă primul pas de constrângere la plată a restanţierilor la întreţinere: iniţierea în instanţă a procedurii de recuperare a debitelor de la locatari. “Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”, se arată în Legea 230/2007 modificată şi completată, privind organizarea şi funcţionarea AP-urilor.
Sunt extrem de puţine cazurile în care deşi asociaţia a făcut pasul de a acţiona în instanţă, după ce a câştigat n-a recuperat banii. De cele mai multe ori, citaţia venită de la instanţă a fost suficientă pentru a-i determina pe datornici să se prezinte la asociaţie şi să achite integral restanţa, sau măcar o bună parte din ea. Lucrurile se complică, ce-i drept, în cazul apartamentelor rămase goale timp de mai mulţi ani şi ai căror proprietari le-au “abandonat” plecaţi fiind în străinătate, dar şi aici se pot găsi soluţii odată demarată procedura de recuperare în instanţă a datoriei. Un exemplu ar fi “blocarea” cărţii funciare a apartamentului prin înscrierea în carte a litigiului de la instanţă pe tema datoriei, pentru a evita orice fel de surprize privind vânzarea proprietăţii fără ştirea asociaţiei. Este puţin probabil ca proprietarul plecat afară să n-aibă totuşi o rudă care trece din timp în timp pentru a se informa despre starea apartamentului.
Două dintre cele 3 asociaţii debranşate primesc din nou apă
Ezitările sau uneori chiar reticenţa, în unele cazuri mai grave, ale reprezentanţilor asociaţiei în ce priveşte acţionarea în instanţă a datornicilor pleacă de la teama de a demara o astfel de procedură, ori teama de scandalul pe care-l poate face proprietarul dat în judecată după ce primeşte acasă citaţia. Dar, din păcate, de cele mai multe ori, de vină este comoditatea celor care ar trebui să meargă la instanţă ori dorinţa de a proteja un vecin “favorit”. Numai că datoriile se tot acumulează de la un an la altul şi se poate ajunge în situaţia total nedorită ca o parte din restanţă să se prescrie, acolo unde vechimea debitului depăşeşte 3 ani. Altfel spus, asociaţia nu mai poate ridica pretenţii în instanţă pentru datorii mai vechi de 3 ani, context în care, în mod automat sumele prescrise astfel ar trebui imputate preşedintelui sau administratorului care n-au acţionat la timp. Iată, aşadar, o altă explicaţie a faptului că multe asociaţii nu deschid procese restanţierilor la întreţinere care au acumulat datorii colosale. Numai că o astfel de practică de “îngropare a capului în nisip precum struţul” duce automat la situaţia în care un bloc întreg să fie debranşat de la reţeaua de apă. Cel mai recent exemplu în acest sens îl constituie cazul AP 612 de pe strada Mioriţei unde majoritatea covârşitoare a proprietarilor sunt la zi cu plata întreţinerii. Oamenii s-au trezit că sunt debranşaţi de la reţeaua publică şi că trebuie să-şi care apa cu găleţile de la cişmeaua montată în curtea blocului. Abia după plata unei sume consistente şi asumarea unui nou grafic de reeşalonare a debitului rămas, cei de la CUP Dunărea au rebranşat blocurile G şi G1 care compun asociaţia cu pricina. La fel s-a întâmplat şi cu AP 442 din Obor (blocurile 25 şi 25 bis) care a fost rebranşată, chiar ieri, în aceleaşi condiţii. Practic, mesajul operatorului de apă-canal este acela că nu se lasă înduplecat de presiunea publică ori socială ca să-i păsuiască pe datornici, chiar şi cu riscul acumulării unui masiv capital negativ de imagine al companiei.
Istoria recentă ne-a arătat că, totuşi, se poate
După cum se cunoaşte, fenomenul datorii ale asociaţiilor de proprietari nu este de azi, de ieri, ci are o istorie de zeci de ani. Este de notorietate faptul că, acum 10 - 15 ani, o bună parte dintre asociaţiile de proprietari din municipiul nostru înregistrau datorii la cam toate serviciile de utilitate publică, iar sumele erau colosale, de ordinul miliardelor de lei vechi. Interesant de punctat aici este că, în afară de termoficare, apă şi canalizare, restanţe erau, dacă vă mai aduceţi aminte, şi la plata gazelor naturale, în perioada când nu erau contorizate individual apartamentele din asociaţii. Lucrurile au luat brusc o turnură pozitivă abia când toţi proprietarii de apartamente au făcut un efort financiar şi au realizat pe cheltuiala proprie reţele separate de gaz cu montarea propriului contor, la uşa apartamentului. Acest sistem a permis izolarea proprietarilor problemă, soluţie pe care a încercat-o, la un moment dat, mult prea târziu însă, şi fosta fabrică de căldură, defuncta CET SA Brăila, numai că a pierdut bătălia în faţa centralelor de apartament care au permis proprietarilor un grad sporit de confort. Acum povestea se repetă şi în cazul CUP Dunărea, în sensul acumulării de datorii, cu marea diferenţă că nu există la acest moment o altă soluţie viabilă la îndemâna proprietarilor ca să se protejeze de riscul “vecinilor - problemă” în afară de efectuarea lucrării de contorizare a consumului de apă pe fiecare apartament. Numai că aici CUP Dunărea permite o astfel de investiţie doar dacă întreaga asociaţie de proprietari este cu zero datorii. Şi ar mai fi o problemă, aceea că operatorul de apă-canal nu este de acord cu trecerea la contracte individuale în cazul apartamentelor contorizate individual. Zeci de asociaţii din oraş au realizat, chiar şi aşa, “marea contorizare” per apartament, iar asta numai cu bunăvoinţa proprietarilor care au înţeles că doar printr-un efort financiar (undeva la 1.500 lei/apartament) reuşesc să rupă lanţul slăbiciunilor şi să îşi pună la adăpost proprietăţile. Cum foarte multe asociaţii au totuşi datorii, iar proprietarii sau chiriaşii problemă nu se înghesuie să achite restanţele, este de la sine înţeles că s-a atins un prag critic privind contorizarea individuală a apei, prag peste care nu se va putea trece fără intervenţia şi sprijinul municipalităţii.
Aici ar trebui să-şi îndrepte concentrarea aparatul Primăriei în sensul de a împinge de la spate toţi preşedinţii de bloc să facă pasul spre recuperarea pe calea instanţei a datoriilor de la rău-platnici, pe de o parte, iar pe de alta, să promoveze în rândul proprietarilor soluţia contorizării individuale. De ce reliefăm rolul determinant, spunem noi, al autorităţii locale? Pentru că au existat, în trecut, programe guvernamentale care puneau la dispoziţia proprietarilor finanţare pentru termoizolarea blocului, refacerea faţadei exterioare, precum şi înlocuirea ţevilor din subsoluri, dar la Brăila au eşuat lamentabil tocmai din cauza neimplicării active a administraţiei locale. Doar câteva blocuri au reuşit să acceseze fondurile respective şi să facă o lucrare unitară la nivel de bloc, în rest faţadele clădirilor, de exemplu, arată precum tabla de şah din cauză că proprietarii au făcut lucrarea de termoizolare fiecare după cum s-a priceput şi le-a permis bugetul. Acum, interesul comun şi general al urbei este depăşirea crizei debranşărilor, dar nu cu o soluţie de moment ci una “a la long” - contorizarea individuală a apartamentelor de bloc -, care să poată depăşi toate piedicile ce se pot ridica în calea implementării unei soluţii pentru toate blocurile din oraş şi pe care istoria recentă ni le-a identificat în bună parte: delăsarea administratorilor şi preşedinţilor de bloc, îndărătnicia unor proprietari, lipsa de bani a multora dintre cei care locuiesc la bloc şi lista poate continua.
Simionescu: “Debranşarea pentru apă potabilă a fost dintotdeauna un subiect mai delicat”
Cum o bună parte din datoriile asociaţiilor de proprietari la facturile de apă provin din mandatul fostului primar Aurel Simionescu, reporterii “Obiectiv” i-au solicitat un punct de vedere privind motivele care au condus la situaţia tensionată de acum, precum şi soluţiile ce se întrevăd pentru ieşirea din criză. Fostul primar a recunoscut indirect că o parte din vină o poartă şi operatorul de apă-canal care, în trecut, din motive sociale şi de sănătate publică, a închis ochii la acumularea datoriilor. Am mai adăuga noi şi din considerente politice, dat fiind faptul că o bună parte din populaţia cu drept de vot locuieşte la bloc. “Dintotdeauna a fost un pic mai delicată problema debranşării în ce priveşte serviciul public de alimentare cu apă a populaţiei. Dacă nu plăteşti curentul rămâi noaptea să luminezi casa cu lampa, dacă nu-ţi plăteşti gazele vine atomat echipa şi te debranşează şi e problema ta cum te încălzeşti iarna. La apă potabilă însă nu merge la fel. Sunt motive de ordin social, dar şi care ţin de sănătate publică, pe care trebuie să le iei în calcul şi de aceea CUP Dunărea le montează cişmele în curtea blocului sau alege să le dea apă cu program de doar două ore pe zi. Singura soluţie: contorizarea individuală aşa cum s-a făcut la gaze, acum câţiva ani. Proprietarii să se unească şi să facă lucrarea cu montarea conductelor de apă pe casa scării şi reţea de distribuţie pe orizontală, care permite apoi întreruperea apei doar la apartamentele problemă, fără a fi afectate la grămadă şi celelalte unde oamenii sunt buni-platnici”, ne-a declarat sursa citată. Întrebat dacă există vreo variantă în care autoritatea locală să poată sprijini financiar execuţia lucrărilor la toate blocurile din municipiu, Simionescu a spus categoric NU. “Nu se pot cheltui bani publici în realizarea unor astfel de investiţii pe domeniul privat al asociaţiilor de proprietari. Dar se poate în cazul blocurilor pe care municipalitatea le are în proprietate sau administrare. Astfel, în cartierele ANL, de exemplu, se lucrează la o formulă de contorizare individuală. În ce priveşte domeniul privat din celelalte blocuri s-ar putea implica cumva CUP Dunărea însă doar pe partea de contori, de exemplu, dar lucrurile trebuie analizate cu atenţie”, a mai spus fostul edil.
De altfel, conducerea CUP Dunărea ne-a confirmat că “împreună cu Serviciul de Utilitate Publică pentru Administrare Fond Locativ al Primăriei elaborează un Proiect pentru Contorizarea individuală a locuinţelor ANL, astfel încât debranşarea să se facă strict la chiriaşii ANL debitori”. În plus, sursa citată a insistat din nou asupra ideii că, la nivelul AP-urilor, ar trebui făcute analize serioase privind încasările şi plăţile efectuate, în paralel cu evoluţia în timp a datoriei către furnizori astfel încât să fie depistate eventuale delapidări din banii asociaţiei.
Oferta cotidianului “Obiectiv Vocea Brăilei”: LISTA RUŞINII
Pentru a veni în sprijinul asociaţiilor de proprietari care se confruntă cu situaţii în care este evidentă reaua-voinţă a unor proprietari care au adunat datorii colosale, cotidianul “Obiectiv Vocea Brăilei” le propune preşedinţilor de bloc să ne transmită o listă nominală cu datornicii inclusiv valoarea restanţei, precum şi vechimea acesteia, pentru a fi apoi publicată în cadrul unei viitoare rubrici fixe. Nu mică ne-ar fi mirarea ca printre datornici să se numere persoane cu rezonanţă în urbe, iar dacă preşedinţii cunosc astfel de personaje la ei în bloc îi încurajăm să ni-i identifice, alături de explicaţii detaliate în acest sens. Documentul trimis pe adresa redacţiei va trebui să respecte rigorile unei adrese oficiale, semnată de preşedinte, administrator şi cenzor, inclusiv datele de contact ale acestora.
