"Nu mă gândesc la această problemă, pentru că eu nu sunt de acord cu această formulă şi nici nu pot s-o aplic. Dacă o să-mi dea o bază legală, o Hotărâre de Guvern, ceva, atunci, sigur, voi fi obligat să o aplic şi în acel caz, în fiecare birou, compartiment, etc, angajaţii vor pleca pe rând în concediu. Dar eu sunt curios să văd cum o să sune o astfel de reglementare, pentru că din punctul meu de vedere, nu poate să sune legal. Evident, eu nu pot să contest baza legală a unei Hotărâri de Guvern, însă, repet, din punct de vedere al actului administrativ, nu văd cum poate suna o astfel de chestiune. O trimitere în concediu fără plată a oamenilor se poate face doar la solicitarea angajatului respectiv. Eu vă întreb ce se întâmplă dacă persoana în cauză nu vrea să intre în concediu fără plată. A, că se pot face fel de fel de presiuni asupra oamenilor, ca să-şi ia concediu, e altceva, dar eu nu voi face asemenea lucruri".
Edilul-şef a reiterat ideea că ar fi chiar culmea ca, după ce-i obligă pe subordonaţi să-şi ia concediu, să-i mai oblige şi să vină la serviciu pe perioada respectivă, ca să se desfăşoare activitatea în Primărie în mod normal. Oricum, spune Simionescu, numai normalitate nu ar fi aceea: "Eu nu pot să-i aduc cu forţa la treabă şi ei să fie în concediu fără plată, cu alte cuvinte, să facă muncă patriotică, dar şi dacă aş putea, tot nu-i bine, pentru că în momentul în care vin la muncă, ei nu au voie să semneze niciun act, fiindcă că ei nu sunt aici, oficial. Sau dacă se accidentează vreunul la serviciu, cum facem, pentru că iarăşi, el nu este la Primărie, oficial?".
Simionescu nu este convins nici că partea din legislaţie care vorbeşte despre posibilitatea ca angajatorul să-şi trimită salariaţii în concediu fără plată, pe termen limitat, în cazuri de urgenţă, poate fi aplicată în acest caz: "Există o astfel de formulă, dar din ceea ce ştiu eu, nu este vorba despre o criză administrativă, ci de situaţiile din diverse sectoare economice, unde, din cauza crizei de producţie, etc, se pot trimite oamenii în concediu fără plată".
Simionescu apreciază că este incorect modul în care unii oficiali guvernamentali justifică asemenea propuneri de economisire a banului public, dând ca exemplu situaţii punctuale din ţară, care nu sunt deloc reprezentative pentru grosul primăriilor sau al consiliilor judeţene: "Există unităţi administrativ-teritoriale care au un număr foarte mare de oameni, mult peste ceea ce ar fi nevoie şi sunt scoase în evidenţă acestea, generalizându-se situaţia. Probabil că există nişte excese, dar ele nu sunt atât de multe în ţară. Într-un fel, poate ar fi justificată impunerea unei grile cu număr maxim de angajaţi la nivelul instituţiilor administraţiei publice, dar şi aici e discutabil, pentru că nu se poate stabili ca unic criteriu numărul populaţiei localităţii respective. De exemplu, în Brăila există comune cum este Surdila Greci, care este mică, are 1.500 de locuitori, dar are patru sate componente şi sunt comune mai mari, cum este Tufeştiul, care are peste 5.000 de locuitori, dar care are un singur sat. La Surdila Greci, ca să poţi să acoperi toate satele, ai nevoie de un număr mai mare de salariaţi, deci nu poţi să judeci după un singur criteriu".
Edilul-şef a reiterat ideea că ar fi chiar culmea ca, după ce-i obligă pe subordonaţi să-şi ia concediu, să-i mai oblige şi să vină la serviciu pe perioada respectivă, ca să se desfăşoare activitatea în Primărie în mod normal. Oricum, spune Simionescu, numai normalitate nu ar fi aceea: "Eu nu pot să-i aduc cu forţa la treabă şi ei să fie în concediu fără plată, cu alte cuvinte, să facă muncă patriotică, dar şi dacă aş putea, tot nu-i bine, pentru că în momentul în care vin la muncă, ei nu au voie să semneze niciun act, fiindcă că ei nu sunt aici, oficial. Sau dacă se accidentează vreunul la serviciu, cum facem, pentru că iarăşi, el nu este la Primărie, oficial?".
Simionescu nu este convins nici că partea din legislaţie care vorbeşte despre posibilitatea ca angajatorul să-şi trimită salariaţii în concediu fără plată, pe termen limitat, în cazuri de urgenţă, poate fi aplicată în acest caz: "Există o astfel de formulă, dar din ceea ce ştiu eu, nu este vorba despre o criză administrativă, ci de situaţiile din diverse sectoare economice, unde, din cauza crizei de producţie, etc, se pot trimite oamenii în concediu fără plată".
Simionescu apreciază că este incorect modul în care unii oficiali guvernamentali justifică asemenea propuneri de economisire a banului public, dând ca exemplu situaţii punctuale din ţară, care nu sunt deloc reprezentative pentru grosul primăriilor sau al consiliilor judeţene: "Există unităţi administrativ-teritoriale care au un număr foarte mare de oameni, mult peste ceea ce ar fi nevoie şi sunt scoase în evidenţă acestea, generalizându-se situaţia. Probabil că există nişte excese, dar ele nu sunt atât de multe în ţară. Într-un fel, poate ar fi justificată impunerea unei grile cu număr maxim de angajaţi la nivelul instituţiilor administraţiei publice, dar şi aici e discutabil, pentru că nu se poate stabili ca unic criteriu numărul populaţiei localităţii respective. De exemplu, în Brăila există comune cum este Surdila Greci, care este mică, are 1.500 de locuitori, dar are patru sate componente şi sunt comune mai mari, cum este Tufeştiul, care are peste 5.000 de locuitori, dar care are un singur sat. La Surdila Greci, ca să poţi să acoperi toate satele, ai nevoie de un număr mai mare de salariaţi, deci nu poţi să judeci după un singur criteriu".
