Prezentarea, vineri, de catre procurorul general al Romaniei, a dosarului pe care scrie "Ion Iliescu" a tulburat si mai mult apele stravezii ale evenimentelor petrecute la inceputul anilor '90. Aratind ca procurorul Dan Voinea a facut o greseala nepermisa, informindu-l pe fostul sef al statului ca a inceput urmarirea sa penala pentru un alt motiv decit cel pentru care a fost cercetat in dosarul mineriadei din iunie 1990, Laura Kovesi i-a dat dreptate intr-un fel actualului ministru al Justitiei care a atras atentia asupra lacunelor din dosarele de cercetare penala. Prea tirziu pentru Tudor Chiuariu: presedintele ii vrea capul, alaturi de cel al ministrului Muncii, Paul Pacuraru.
Revenind la cazul Iliescu, lucrurile stau ceva mai simplu decit s-au grabit ziarele si televiziunile sa explice vineri seara. Procurorul Dan Voinea i-a prezentat fostului sef al statului alt material probator decit cel pentru care fusese audiat - e drept, mai mult in lipsa, daca se poate spune asa - si decizia implicita de urmarire penala. Aceasta, alaturi de alte erori de procedura - cum ar fi imixtiuni in activitatea altui procuror, incompatibilitatea de a cerceta cazul Iliescu, a dus la infirmarea solutiei de urmarire penala. Procurorul general a admis ca cercetarile vor fi reluate si ca o asemenea solutie (de urmarire penala) va putea fi data, fapt ce echivaleaza cu o intirziere considerabila a mersului acestui dosar. La fel cum mineriada din iunie 1990 ne-a intirziat considerabil parcursul catre integrarea europeana.
La rindul sau, Dan Voinea a motivat tergiversarea solutionarii dosarului, prin faptul ca prezenta la audieri nu este obligatorie. Interventia Laurei Kovesi probabil ca va zori cercetarile, dar la fel de probabil este ca repunerea procedurilor pe fagasul normal si corect nu inseamna neaparat ca se va ajunge la o concluzie finala. Pur si simplu nu exista un precedent in acest sens in justitia romana de dupa 1989. In plus, mai sint dosare de anvergura - "Rompetrol", "Loteria", "Matusa Tamara", "Zambaccian" - care au fost intoarse procurorilor de catre instantele de judecata pentru vicii de procedura. Pina cind vor iesi noile Coduri - penal si de procedura penala - care desfiinteaza obiceiul restituirii dosarelor la procurori, va trece mult timp. S-au strins prea multe dosare grele, care trebuie ingropate prin proceduri complicate de prelungire a solutionarii lor dincolo de limita de prescriere a faptelor. Cazul mineriadei din iunie 1990 este doar unul dintre ele. De la acele evenimente au trecut deja 17 ani si jumatate, iar procurorul general a uitat sa mentioneze pentru cine lucreaza anchetatorii care se ocupa de aceste dosare: pentru cei care au avut de suferit in aceste evenimente sau doar pentru istorie?
Revenind la cazul Iliescu, lucrurile stau ceva mai simplu decit s-au grabit ziarele si televiziunile sa explice vineri seara. Procurorul Dan Voinea i-a prezentat fostului sef al statului alt material probator decit cel pentru care fusese audiat - e drept, mai mult in lipsa, daca se poate spune asa - si decizia implicita de urmarire penala. Aceasta, alaturi de alte erori de procedura - cum ar fi imixtiuni in activitatea altui procuror, incompatibilitatea de a cerceta cazul Iliescu, a dus la infirmarea solutiei de urmarire penala. Procurorul general a admis ca cercetarile vor fi reluate si ca o asemenea solutie (de urmarire penala) va putea fi data, fapt ce echivaleaza cu o intirziere considerabila a mersului acestui dosar. La fel cum mineriada din iunie 1990 ne-a intirziat considerabil parcursul catre integrarea europeana.
La rindul sau, Dan Voinea a motivat tergiversarea solutionarii dosarului, prin faptul ca prezenta la audieri nu este obligatorie. Interventia Laurei Kovesi probabil ca va zori cercetarile, dar la fel de probabil este ca repunerea procedurilor pe fagasul normal si corect nu inseamna neaparat ca se va ajunge la o concluzie finala. Pur si simplu nu exista un precedent in acest sens in justitia romana de dupa 1989. In plus, mai sint dosare de anvergura - "Rompetrol", "Loteria", "Matusa Tamara", "Zambaccian" - care au fost intoarse procurorilor de catre instantele de judecata pentru vicii de procedura. Pina cind vor iesi noile Coduri - penal si de procedura penala - care desfiinteaza obiceiul restituirii dosarelor la procurori, va trece mult timp. S-au strins prea multe dosare grele, care trebuie ingropate prin proceduri complicate de prelungire a solutionarii lor dincolo de limita de prescriere a faptelor. Cazul mineriadei din iunie 1990 este doar unul dintre ele. De la acele evenimente au trecut deja 17 ani si jumatate, iar procurorul general a uitat sa mentioneze pentru cine lucreaza anchetatorii care se ocupa de aceste dosare: pentru cei care au avut de suferit in aceste evenimente sau doar pentru istorie?
