Constat, însă, că Dumitriu încearcă să îndulcească gustul amar al înfrîngerii, afirmând că Brăilei îi va fi acordată nu ştiu ce comisie la nivel central al PDL (pe agricultură sau aşa ceva). Adică, vezi Doamne, lucrurile nu trebuie luate în tragic, nu e cazul ca lumea să îşi facă griji pentru soarta lui Dumitriu, căci, orice s-ar spune, el este bine văzut la centru, drept un lider de nădejde, pe care partidul portocaliu contează.
Problema nu este dacă Dumitriu va rămâne sau nu şef la PDL Brăila. Din partea mea îi doresc să se menţină pe această funcţie încă 100 de ani de-acum înainte. Ceea ce mă preocupă pe mine (nu în mare măsură, recunosc) este că Dumitriu, ca reprezentant al partidului aflat la putere a căzut cumva în dizgraţie, că gaşca lui Boc, care şi-aşa nu dădea nici doi bani pentru Brăila, o să boicoteze de-acum înainte orice brumă de proiect care va viza acest oraş.
Poate că Dumitriu îşi va rezolva situaţia locativă la Bucureşti, în sensul că nu va fi evacuat din funcţia de preşedinte al PDL Brăila. Cred că acest lucru este posibil să se întâmple, căci dacă ştii cui să dai "săru-mâna" la Bucureşti, ba mai faci şi două tumbe, s-ar putea ca noii stăpâni să treacă peste faptul că ai pariat pe cine nu trebuia. Însă, cum ziceam, nu treaba asta este relevantă, ci felul în care va înţelege noul birou de conducere al PDL-central să trateze relaţia cu municipiul Brăila. Cel puţin până în toamna lui 2012, când vor avea loc alegeri parlamentare. Dacă Brăila va fi pusă la colţ, cu genunchii pe coji de nuncă, de orânduirea portocalie, atunci cred că o parte din vină trebuie pusă şi în cârca lui Constantin Dumitriu. Căci o fi ştiind Dumitriu să joace şah, dar de data asta a mutat extrem de neinspirat, aproape că şi-a dat singur mat.
