Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a cerut Curţii de Apel Bucureşti, în 2010, să decidă dacă Iorgulescu a fost sau nu colaborator al Securităţii.
CNSAS a demarat demersul în instanţă deşi admitea că Mircea Iorgulescu nu a semnat un angajament cu Securitatea.
Astfel, potrivit CNSAS, criticul literar Mircea Iorgulescu nu a semnat un angajament de colaborare pentru că era membru de partid, calitate ce avea un regim special. Mai precis, Hotărârea PCR 119/1968 stabilea, ca obligaţie de partid, colaborarea cu organele statului.
Potrivit documentelor CNSAS, notele date de Iorgulescu erau notate "f. n." (fără număr) şi erau trimise direct în dosarele urmăriţilor, astfel că Iorgulescu nu avea un dosar de informator. Colegiul a stabilit că acesta ar fi folosit atât pentru informaţii, cât şi pentru influenţa pe care o avea în cercurile de scriitori.
Mircea Iorgulescu s-ar fi implicat cel mai mult în urmărirea lui Bujor Nedelcovici, susţinea CNSAS. De asemenea, criticul ar fi dat informaţii şi despre Dan Deşliu, Dorin Tudoran, iar în documente apăreau menţionate şi numele criticilor Nicolae Manolescu şi Laurenţiu Ulici, dar şi ale scriitorilor Romulus Vulpescu şi Nicolae Breban.
În 9 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea CNSAS, constatând astfel calitatea de colaborator a lui Iorgulescu.
Hotărârea a fost atacată la instanţa supremă, recursul declarat de Iorgulescu fiind continuat, după decesul acestuia, de moştenitoarele sale, Anne Degeorges şi Joelle Vitte.
Joi, 20 februarie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a admis recursul şi a stabilit irevocabil că Mircea Iorgulescu nu a fost colaborator al Securităţii.
Criticul literar Mircea Iorgulescu, fost coordonator al redacţiei române a Radio France Internationale (RFI) de la Paris, a murit în 7 iunie 2011, la vârsta de 67 de ani, şi a fost înmormântat la Paris, unde se stabilise în 1989.
