Daca nu face, de ce nu face, daca face, de ce face, cam asa s-ar putea sintetiza comentariile politicienilor, dar si ale unor jurnalisti sau analisti despre actele justitiei. Pina acum urla, realmente, toata presa ca justitia nu este independenta, ca nu exista cauze de mare coruptie, ca din acest motiv exista pericolul sa nu fim acceptati in UE, ca dosarele care priveau anumiti politicieni, de regula din sfera puterii, putrezesc pe rafturi si alte variatiuni pe aceeasi tema. In esenta, societatea civila, jurnalisti, comentatori si analisti reclamau faptul ca justitia, prin magistratii procurori sau judecatori, este tinuta sub papuc de politicienii aflati la putere. Cit despre Politie, ce sa mai vorbim. Aflati la ordine, politistii sint de departe cei mai expusi functionari publici implicati in actul de justitie, la presiuni de tot soiul. In acest context, nu vad ce a fost rau in atitudinea presedintelui Traian Basescu de a-i incuraja pe politisti si magistrati in a-si face datoria. Dupa atitia ani de "cenzura" si "autocenzura", cind a fost vorba de cercetarea potentatilor zilei, atit politistii cit si magistratii au nevoie de incurajare. Sint convinsa ca nici acum nu le vine a crede ca nu li se vor pune talpi daca le pica-n plasa vreun mahar politician sau cu relatii in lumea politica. Ei bine, in ultimele zile, mai ales dupa ce a fost pus sub invinuire fostul premier, Adrian Nastase si directorul trustului "Ziua", Sorin Rosca Stanescu, parca a innebunit toata lumea. Toti invinuitii sau cei ale caror nume se afla pe lista "jucatorilor" la bursa cu actiuni "Rompetrol" tuna si fulgera impotriva palatului Cotroceni. Toti il acuza in primul rind pe presedintele Traian Basescu ca s-ar afla in spatele acestei ofensive a institutiilor statului. Stat politienesc, politie politica si alte bla-bla-uri de acest gen ar trebui sa ne faca pe noi, cetatenii care n-au devenit peste noapte milionari in dolari si care-si platesc darile la stat, sa ne temem ca oricare am putea fi luat de pe strada, dus la "beci" si anchetat de Politie si Parchet. Si asta doar pentru ca niste insi, despre care presa a facut ani in sir dezvaluiri fulminante, sint in sfirsit anchetati. Pe de alta parte, a fi cercetat nu inseamna a fi obligatoriu vinovat sub aspectul savirsirii vreunei infractiuni. Din pacate, de multe ori sint extrem de greu de probat mai ales infractiunile de coruptie. De aceea, citeodata, acuzarea pierde in fata apararii, iar inculpatul este achitat, cind dosarele ajung in fata instantelor de judecata. Dar nu-i nimic nelalocul lui in toata aceasta poveste. Astfel de cazuri se petrec in toate democratiile lumii. Este interesul tuturor, inclusiv al acuzatilor, ca suspiciunile sa fie lamurite intr-un fel sau altul. Altminteri, o sa continuam sa ne balacim cu totii in aceeasi mocirla imbicsita de atitea scandaluri fara nici o finalitate legala. Asa cum s-a intimplat in ultimii 15 ani. Sigur, daca SE DOVEDESTE ca Politia, Parchetul sau Departamentul National Anticoruptie au savirsit abuzuri, printre acestea numarindu-se si interceptarea ilegala a telefoanelor, atunci e grav. Deocamdata, insa, NIMENI n-a dovedit nimic: nici magistratii care i-au luat la "smotocit" pe unii care se credeau intangibili, dupa cum nici "urlatorii" care tipa din toti rarunchii "Hotii!", aratind cu degetul spre Cotroceni. Asa ca, pina la proba contrarie, sa lasam Justitia sa-si faca treaba.
