O trecere în revistă a evenimentelor culturale din luna septembrie, urmată de o poveste, câteva observaţii şi o precizare.
Scriu aceste rânduri sub puternica impresie pe care mi-au lăsat-o evenimentele culturale din luna septembrie din oraş. Nu o să insist asupra lor căci s-a scris despre fiecare la momentul potrivit. O să le enumăr doar, tocmai pentru a arăta diversitatea şi numărul lor mare. O să mai spun că toate evenimentele au beneficiat de o largă audienţă şi o bună reflectare în presa locală.
Amintesc festivalul de teatru care a adus în săli câteva mii de brăileni şi care a oferit spectacole variate şi bune după piese contemporane şi clasice.
Trec peste manifestările de la Muzeul Brăilei care, aşa cum ne-a obişnuit, a oferit publicului lansări de carte şi expoziţii.
Remarc, în treacăt, concursul şi salonul internaţional de caricatură, precum şi întâlnirea epigramiştilor.
Nu o să insist nici pe frumoasa expoziţie de pictură “Apocrife” a lui Walter Maracineanu de la Galeriile de Artă şi nici pe festivalul de poezie al poeţilor din Balcani.
O să remarc, în viteză, cele două expoziţii deosebite de fotografie în foaierul teatrului “Maria Filotti”.
Mă opresc puţin la două evenimente muzicale. Unul este concertul de debut al noii stagiuni la Filarmonica “Lyra”. Am ascultat acolo concertul nr. 3 pentru vioară şi orchestră în sol major de Mozart având ca solist pe violonistul Sabin-Laviniu Penea. Acesta a oferit ca bis o lucrare de George Enescu.
Al doilea eveniment muzical este minifestivalul organizat de Ambasada Elveţiei în România şi care a cuprins trei concerte: unul de muzică clasică, altul pentru copii şi o seară de jazz. La concertul de muzică clasică l-am urmărit pe violonistul Alexandru Gavrilovici interpretând minunat “Dansuri populare româneşti” de Bela Bartok şi, din nou, o lucrare de George Enescu.
Şi acum povestea: în anii ’30, George Enescu venea des la Brăila în concert. La unul din aceste concerte a remarcat, mirat, că sala nu era plină. După spectacol, l-a intrebat pe casier de ce nu s-au vândut toate biletele. Casierul, puţin stânjenit, a răspuns că în oraş a venit Circul şi că, foarte probabil, brăilenii au preferat, în acea seară, spectacolul de circ.
Câteva observaţii sunt necesare. De “circ” nu am scăpat nici astăzi. Dacă deschideţi televizorul, vedeţi la ce mă refer. Dar tot mai mulţi brăileni întorc spatele acestui gen de “circ” (ieftin şi de prost gust) şi revin în sălile de spectacol ca să asculte, aşa cum am relatat mai sus, Enescu.
Şi o precizare, ca să nu-i nedreptăţim pe brăilenii de ieri. Nu e nimic rău în a vedea un spectacol bun de circ. Totuşi, Enescu s-a mirat că, la Brăila, erau în acea seară puţini spectatori. Ceea ce înseamnă că, de regulă, brăilenii umpleau sala (actuala sală Lyra) ca să asculte muzica sa. Ceea ce fac şi astăzi…
FOTO credit: Asociatia COLORERIA
