• originar dintr-o familie modestă, generalul de armată Gheorghe Avramescu a urcat toate treptele ierarhiei şi a fost decorat de trei ori cu Ordinul Mihai Viteazul • Avramescu a participat la asaltul final asupra Sevastopolului, în Crimeea, şi a spulberat o divizie de elită rusească, luând peste 10.000 de prizonieri • totodată, a fondat Cantina din Simferopol, unde erau hrăniţi, zilnic, 2.000 de sărmani, majoritatea copii • a fost singurul general român căruia ruşii i-au mulţumit pentru felul cum s-a purtat cu populaţia civilă • cu toate acestea, în martie 1945, generalul-erou a fost asasinat de NKVD, iar soţia şi fiica trimise în lăgărele din Siberia
Generalul de armată Gheorghe Avramescu. Un nume care inspiră respect chiar şi acum, după mai bine de 70 de ani de la moartea sa. Veteran al Războiului Balcanic din 1913 şi al Primului Război Mondial, comandant al Regimentului 38 Infanterie “Neagoe Basarab” Brăila şi al Armatei a IV-a Române, generalul Gheorghe Avramescu i-a bătut pe ruşi în Războiul din Răsărit, primind, în iulie 1941, Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a şi Crucea de Fier germană, clasa a II-a. A participat la asaltul final asupra Sevastopolului, în Crimeea, a luptat până la Marea de Azov şi a spulberat Divizia 109 Puşcaşi sovietică, luând peste 10.000 de prizonieri, fiind, ulterior, înaintat la gradul de general de armată şi decorat cu Ordinul Mihai Viteazul cls. a II-a şi Crucea Germană de Aur. Până la finele războiului, generalul Avramescu - colaboratorul carismaticului mareşal Erich von Manstein - avea să mai fie o dată decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. S-ar crede că generalul a fost un om aspru. Nicidecum! În 1943, ruşii îi mulţumeau pentru felul în care s-a purtat cu populaţia civilă din Crimeea. Avramescu a pus bazele Cantinei pentru Săraci din Simferopol, unde erau hrăniţi peste 2.000 de sărmani, majoritatea copii, prin purtarea de grijă a soţiei sale, Adela Avramescu. Cât a fost în Crimeea, soldaţii şi civilii îl numeau “tată”, iar temuţii partizani bolşevici n-au îndrăznit să-l atace, pentru că era iubit de toată lumea. Era văzut deseori mergând pe străzi, fără armă şi fără gărzi de corp, înconjurat de copii şi “înarmat” numai cu un baston.
Generalul român avea să fie ucis mişeleşte, pe 3 martie 1945, de către NKVD, după ce slujise mai bine de 30 de ani în Armata Română. În aceeaşi zi, soţia sa, Adela, şi fiica, Felicia, au fost arestate şi trimise în Siberia. Trei zile mai târziu, fiica eroului din Răsărit şi-a luat viaţa. Iar până în '89, nimeni nu a mai pomenit nimic despre generalul Avramescu. Nici despre eroii de la Ţiganca, Odessa ori Cotu' Donului - despre miile de ostaşi români ucişi, răniţi sau luaţi prizonieri dincolo de Prut.
Prezentăm, succint, faptele de arme şi drama celui mai iubit general român din al Doilea Război Mondial, asasinat cu doar două luni înainte de sfârşitul celei mai mari conflagraţii mondiale.
“Generalul Avramescu a fost mândria brăilenilor!”
Despre drama generalilor români care s-au acoperit de glorie în al Doilea Război Mondial şi despre veteranii care, deşi au supravieţuit închisorilor comuniste, au fost uitaţi de cei de un neam cu ei, s-ar putea scrie tomuri întregi. Iar generalul de armată Gheorghe Avramescu - căruia regretatul general în retragere Bartu Buzea îi ridicase un altar la sediul ANVR Brăila, de pe Împăratul Traian - ar putea fi aşezat în fruntea listei cu eroi.
Pe nedrept căzut în uitare, generalul Avramescu a luptat în prima linie ca să-i alunge pe bolşevici din Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţa. Iată ce spunea generalul (ret.) Buzea în urmă cu zece ani: “Generalul Avramescu a fost mândria brăilenilor. A comandat Regimentul 38 Infanterie “Neagoe Basarab” de la Brăila, apoi s-a distins în luptele din Răsărit. Ruşii nu i-au iertat niciodată faptele de arme, deşi Avramescu a fost singurul general român căruia i-au mulţumit pentru felul în care a tratat populaţia civilă în Crimeea. A fost un exemplu pentru ostaşii români, de aceea a fost ucis mişeleşte”.
Născut în anul 1884, într-o familie cu origini modeste, Gheorghe Avramescu a ales cariera militară, urmând cursurile Şcolii de Ofiţeri de Infanterie. A participat la Războiul Balcanic din 1913, în calitate de locotenent în Regimentul 38 Infanterie “Neagoe Basarab”, dislocat la Brăila. În acelaşi an, s-a căsătorit cu Adela Gologan, cea care avea să-i fie alături până la sfârşit.
Aflat la comanda Batalionului III din cadrul Diviziei 9 Infanterie, Gheorghe Avramescu avea să fie rănit în Primul Război Mondial, după ce se bătuse cu nemţii şi cu bulgarii în Dobrogea. După o lună, s-a întors pe front, distingându-se în luptele pentru apărarea Bucureştiului. Decorat cu Ordinul Steaua României, Avramescu a participat apoi la bătălia de la Mărăşeşti, fiind răsplătit, de data aceasta, cu Ordinul Coroana României. A luptat, de asemenea, cu armatele Republicii Sfaturilor din Ungaria, în anul 1919. Un an mai târziu, viteazul ofiţer a absolvit al doilea din promoţie Şcoala Superioară de Război, iar trei ani mai târziu ocupa funcţia de şef de stat major la Divizia 10 Infanterie. Pe 31 martie 1929, Gheorghe Avramescu a fost avansat colonel şi numit comandant al Regimentului 38 Infanterie de la Brăila.
Protectorul săracilor din Crimeea, acuzat de trădare
La 22 iunie 1941, în calitate de general de divizie şi comandant al Corpului de Munte, Gheorghe Avramescu a răspuns Ordinului Mareşalului Ion Antonescu (“Ostaşi, vă ordon: treceţi Prutul!”) şi a participat la eliberarea teritoriilor româneşti, fiind decorat de trei ori cu Ordinul Mihai Viteazul şi cu cele mai însemnate ordine germane. Colaborator al generalului german Erich von Manstein, generalul român a forţat linia fortificată “Stalin”, a avansat până la Bug şi Nipru, după care a participat la bătălia de la Marea de Azov. Tot el a asigurat flancurile Corpurilor de Armată 54 şi 30 Germane, în asaltul final asupra Sevastopolului. În bătălia de la Balaclava, Corpul de Munte comandat de generalul Avramescu a spulberat Divizia 109 Puşcaşi sovietică, luând peste 10.000 de prizonieri. Pentru faptele sale de arme, a fost înaintat la gradul de general de armată.
În anul 1943, sovieticii îi mulţumeau la radio pentru felul cum s-a purtat cu populaţia civilă, după ce fondase Cantina Românească din Simferopol, locul unde erau hrăniţi 2.000 de copii săraci.
Devenit comandant al Corpului 6 Armată, Avramescu a participat la luptele din Transnistria şi din Moldova. În calitate de comandant al Armatei a IV-a Română, a avertizat - la începutul lunii august 1944 - în legătură cu iminenta ofensivă a ruşilor, însă a fost înlocuit.
Readus la comanda Armatei a IV-a, Avramescu a fost asasinat pe 3 martie 1945, după ce, cu o zi înainte, fusese arestat la ordinul mareşalului Malinovski, pe motiv că ar fi luat legătura cu trupele germane. Mai târziu, ruşii au împrăştiat zvonul că generalul-erou ar fi vrut să dezerteze împreună cu întreaga armată aflată sub comanda sa şi să treacă de partea germanilor. Nimeni nu i-a crezut: se ştia că bolşevicii s-au răzbunat cumplit pe ofiţerii şi generalii români care au luptat în Răsărit, pentru eliberarea pământurilor strămoşeşti.
