* Secția Științele Naturii a Muzeului Brăilei „Carol I” organizează fotoexpoziția cu tema ”Viața fără apă”, deschisă pentru public în perioada martie - mai
În perioada martie - mai 2021, la Secția Științele Naturii a Muzeului Brăilei „Carol I” din Parcul Monument este deschisă fotoexpoziția cu tema „Viața fără apă”. Expoziția este deschisă de miercuri până duminică, între orele 9.00 - 17.00 și prezintă modalitățile prin care anumite specii animale și vegetale reușesc să supraviețuiască în condiții extreme de viață, cum ar fi cele din pustiurile zonelor deșertice.
În ținuturile aride, lupta pentru supraviețuire este o cursă continuă, iar lipsa apei și condițiile vitrege își pun pecetea pe structura și habitatul general. Adaptările formelor de viață la insuficiența apei în deșert sunt din cele mai diverse, atât din punct de vedere morfologic, cât și fiziologic sau comportamental. Acestea tind să reducă la minimum pierderile de apă și să folosească la maximum resursele externe sau interne de umiditate.
“În deșerturile zonelor subtropicale și tropicale, în procesul de evoluție și adaptare la condițiile aride, s-a format tipul de plante tropicale scunde, vivace, suculente, cu tulpini cărnoase sau cu frunze suculente. Aceste plante trăiesc în toată perioada de uscăciune numai pe seama rezervelor de apă acumulate în țesuturi, pe timpul ploilor.
O altă trăsătură dintre cele mai caracteristice ale adaptării plantelor la condițiile aspre din deșert, care s-a format în decursul unei perioade lungi de adaptare, este capacitatea lor de a-și scurta durata vegetației sau de a trece în stare de anabioză.
Și în ceea ce privește viețuitoarele din deșerturi, evoluția este strâns legată, mai mult ca oriunde, de sezonul ploios, respectiv, de stadiul de dezvoltare a vegetației. Dezvoltarea intensivă a vegetației, determină după primele ploi o înmulțire rapidă a ierbivorelor, dar mai ales a insectelor polenizatoare și fitofage, care în restul anului rămân în diapauză, urmate de insectivore, rozătoare și de carnivore.
Numeroase animale deșerticole sedentare nu beau deloc apă, procurându-și necesarul de fluide din plantele suculente cu care se hrănesc sau din semințe (unele rozătoare). Păsările și insectele se satură cu roua ce se strânge dimineața pe frunze sau cu puțina apă din fructele arbuștilor, iar mamiferele carnivore își potolesc setea doar cu sângele prăzii.
Absența în deșerturi a copacilor, iar adesea și a vegetației arbustive determină animalele de talie mică să-și construiască adăposturi în pământ, unele trecând astfel la un mod de viață nocturn. Unele animale din deșerturile calde (în special rozătoare) estivează (un somn prelungit în cursul lunilor de vară), iar cele din deșerturile temperate, în anotimpul friguros de iarnă, hibernează, astfel limitându-și pierderile de apă și de energie.
Pentru animalele de talie mare însă, lupta cu temperaturile ridicate și lipsa apei este mult mai dură. Vara, în timpul zilei, suprafața solului se încinge atât de puternic încât unele dintre acestea pier prin supraîncălzire.
Deși la prima vedere deșertul nu pare a fi prielnic formelor de viață, totuși acesta e populat de sute de neamuri de vietăți, a căror existență ciudată se desfășoară după legile aspre ale împărăției de nisip”, apreciază dr. Nicolae Onea, șef Secția Științele Naturii.
