• în incinta fostei fabrici se derulează de ceva vreme o amplă operaţiune de îndepărtare a munţilor de gunoaie • totodată, se reface gardul care împrejmuia proprietatea • din câte se pare, locul fostelor hale ar urma să fie luat de un cartier rezidenţial
De câteva zile, în incinta fostei Fabrici de Prelucrare a Lemnului (PAL) Brăila, se derulează o amplă acţiune de curăţenie. În sfârşit, această operaţiune va conduce la asanarea perimetrului sufocat de munţii de gunoie, deşeuri inerte şi tot ce au putut arunca aici riveranii de la case şi de la blocurile învecinate. Practic, în incinta fostei SC PAL SA se formase cea mai mare haldă de gunoi neautorizată din oraş. Iar nesimţirea aceasta a coincis cu distrugerea şi furtul gardurilor, tăierea de copacilor, dar şi atacul asupra halelor, pentru extragerea fierului beton şi a ceea ce mai exista ca metal. Acum, odată cu scoaterea la lumină a zonei, s-a trecut la montarea unui gard metalic solid şi înalt. Din câte se pare, va urma demolarea/dezafectarea halelor ajunse o ruină. Ridicarea gunoaielor, tăierea vegetaţiei sălbatice şi a arborilor nu aparţine municipalităţii, iar neoficial se spune că aici este posibil să se construiască un cartier rezidenţial şi spaţii comerciale, expoziţionale. Dar până atunci mai e, deoarece încă nu s-a hotărât clar, ce şi cum...
Foarte pe scurt, despre CIL – PAL Brăila
Ne-ar trebui pagini şi ziare întregi pentru a consemna istoria, gloria şi decăderea /falimentul puternicei fabrici PAL, denumită în timp şi CEIL –CIL Brăila. Reamintim totuşi că PAL a fost prima fabrică de profil din România, construită în anul 1958, urmând apoi fabricile noi de pal, pal melaminat (unic în ţară), fabrica de chibrituri (cea mai mare din România), renumitele fabrici de mobilă (Arta Lemnului şi Dorobanţi), cele două secţii din judeţul Galaţi, dar şi alte capacităţi productive. În total, au lucrat aici circa 2.600 de oameni. Întreprinderea dispunea şi de un port, de utilaje şi o flotă proprie pentru exploatarea şi transportul masei lemnoase; materia primă aflată iniţial în Blata Brăilei şi îndeosebi de-a lungul Dunării. De subliniat performanţa utilajelor româneşti şi din import, complexitatea şi diversificarea permanentă a producţiei, calificarea deosebită a personalului şi simţul artistic/măiestria sculptorilor în lemn. Ei toţi, dar şi calitatea produselor, participarea la târguri naţionale şi internaţionale, au făcut posibil un export de 60-80% a mobilei (şi nu numai) în peste 20 de ţări de pe toate continentele. Pe vremuri, era un adevărat privilegiu să cumperi (inclusiv în rate) o garnitură de mobilă trainică, sculptată sau cu intarsie (ornamente aplicate) măiestrit pusă în operă.
