V-am mai zis, chiar îmi era simpatic Gheorghe Chiru. De asta am şi evitat să îl iau în balon, cum fac cu alţi politicieni pe-aici, la Scormonitoru. Pe Chiru îmi plăcea să îl ştiu acolo, în colţul politicii, gata să se ia de guler cu balaurul PSD-ist, să le zică vreo două nasoale.
Însă, Gheorghe Chiru a ales să strâmbe cuiul. Să facă tumba peste noapte şi să se transforme într-un soldat credincios al armatei PSD, acolo unde “ăla mic cu capul mare”, aka Aurelian Pavelescu, a decis să bage partidul, săptămâna trecută.
Mie puţin îmi pasă de decizia pe care a luat-o Pavelescu. Putea să decidă să bage partidul şi în Internaţionala Socialistă. Să fie sănătos, dacă atâta îl duce “capu mare”.
Dar de la Chiru aveam pretenţii şi aşteptări. Vorba aia, omu’ e cadru universitar, se presupune că are discernământ, inclusiv politic.
Când am citit declaraţia lui Chiru din Obiectiv, cum că el este gata să negocieze cu PSD-ul, am zis că vomit şi ce am mâncat de Revelion.
Dar ce să negocieze Gheorghe Chiru cu PSD-ul? Funcţii, posturi, sinecuri? Aşadar, asta îl mâna pe Chiru în lupta contra PSD-ului: foamea, golul ăla imens din stomac care nu se mai astâmpăra odată.
Dar uite că a venit Pavelescu cu minunata idee de a băga PNŢCD-ul în alianţă cu PSD, ca să mănânce şi gura lui Chiru o chiftea acolo.
Oare ce-o fi făcând Chiru la ora asta? Aşteaptă să îl sune Rotaru să îi propună o deconcentrată, ceva?
Nu. Eu cred că fostul ţărănist Gheorghe Chiru, actualmente servitor la conacul PSD-ist, se antrenează să laude performanţele Guvenului Dragnea (Dăncilă), că doar aşa e într-o relaţie liber consfinţită: trebuie să îţi susţii partenerul chiar şi când face tâmpenii. (Gheorghe OS DE ROS)
