Tineti minte articolele care apareau in presa primilor ani de dupa '90? Erau anchete peste anchete in care jurnalistii atrageau atentia asupra jafurilor puse la cale de noua orinduire. Citeam cum cutare om de afaceri, dimpreuna cu politicianul X, vrea sa puna mina pe fabrica Y. Cum nu stiu cite hectare de teren au fost acaparate pe nimic de o mina de scapatati ai neamului. Citeam si ne scandalizam. Credeam ca, daca aceste informatii au aparut in presa, gata, se va si face dreptate. Fabricile furate vor reveni in proprietatea statului, iar hotii vor fi arestati in aceeasi secunda. Probabil ca era un reflex de pe vremea lui Ceausescu, atunci cind daca erai prins ca ai furat ceva, numai vreo ruda cu grad mare in PCR te putea salva de pirnaie. Dupa '90, ne-am convins ca in tara asta unii fura, iar altii fac puscarie in locul lor. Efectul sutelor, daca nu cumva miilor de anchete aparute in acei ani in presa a fost ca lumea s-a saturat sa citeasca astfel de dezvaluiri, altfel foarte adevarate, sustinute cu documente in regula. Asa este, acele informatii s-au dovedit in timp a fi corecte, dar oamenii au inceput sa-si piarda increderea. Si-au zis ca la ce bun sa mai citeasca in ziar ca X a furat sau a acaparat? -, atita timp cit apoi nu se intimpla nimic, intrucit autoritatile statului stateau complice cu miinile in sin. Incet-incet s-au obisnuit cu situatia. Ba chiar i-au iertat pe cei care odinioara apareau cu poza in ziare, acuzati fiind ca au smenuit, ca au tras in piept, ca au devalizat, ca au acaparat etc. Ma gindesc acum la un Gigi Becali (vezi scandalul cu terenurile Armatei), la un S.O. Vintu (care acum stabileste cum trebuie si cum nu trebuie sa se faca televiziune), la baietii care au pus pe chituci Bancorex (Irinel Columbeanu si Romanita Iovan se casatoresc acum in direct la televizor, in loc sa restituie creditele alea de milioane de dolari) si ma mai gindesc la multi procurori, fosti sau actuali senatori si deputati. Pe multi ii admiram in fiecare an in "Top 300", ne holbam ca boii la palatele lor, iar o data la patru ani ii mai si votam pentru ca, vorba aia, merita.
Acum, o tara intreaga tremura de furie cind aude ca nu stiu care ins a turnat si el la Securitate. Opinia publica ii infiereaza, ii executa ca la Tirgoviste. Am vrut sa adulmecam singe de turnator, iar statul si partidul ne-au facut pe plac. Ne lingem pe bot precum leii dupa ce au doborit o zebra. Ne simtim bine. Urmeaza siesta. Zilnic, mai apare cite un nene care afirma ca a colaborat cu Securitatea. Ieri a iesit la rampa fostul primar al Brasovului, Ioan Ghise. Vor mai aparea si altii, pina cind ne vom satura sa tot auzim ca si ala a turnat, ca si celalalt a semnat angajament la Securitate, ca a facut politie politica. "Greii" politicii, cum ar fi, sa zicem, Traian Basescu, vor accepta sa-si faca publica relatia cu Securitatea abia in momentul in care lumea va fi fost plictisita pina peste cap de acest subiect. Cind lumea va avea puterea chiar sa-i si ierte pe fostii turnatori. Sa-i ierte si sa-i voteze, pentru ca, la urma-urmei, "nu vezi, ma, ca toti au turnat la Securitate?"
Tin minte ca, in '90, jignirea suprema pe care i-o puteai aduce unui roman era sa-i zici "Comunistule!" Acum, dupa 16 ani, nu mai este nimeni care sa ezite in a preciza ca a fost comunist. Cica isi asuma trecutul. Si sint bine-mersi. Uitati-va la Cibu. In '90 iesea cu grija din casa, acum va saluta de la fereastra biroului primarului Brailei. Si iese duminica la o bere cu primarul Galatiului, si el tot un tovaras comunist pina in maduva oaselor.