Festivalul Internațional de Teatru și Arte Performative - ”Lacrimile amare ale Petrei von Kant”

DISTRIBUȚIA :

Ramona Gângă
Corina Borș
Elena Andron
Ileana Ursu
Flori Popa
Iulia Vasilescu
Un spectacol de Eugen Gyemant
Echipa tehnică:
Regie tehnică - Ionel Spalatu
Lumini - Florin Lazar
Sunet - Valentin Ene
Recuzită - Lola Răileanu
Cabine - Miţa Voicu, Adriana Tudose
„Lacrimile amare ale Petrei von Kant” este povestea Petrei von Kant, o femeie cu o carieră de designer vestimentar împlinită, dar care, în plan amoros, se confruntă cu situații dramatice ce își pun amprenta asupra destinului ei, scoțând la iveală vulnerabilități și laturi ascunse ale personalității ei.

Rainer Werner Fassbinder (1945-1982), „monstru uman și geniu estetic, care s-a simțit acasă numai în operele sale”, a fost probabil ultimul mare artist din familia damnaților. În cei 37 de ani cât a trăit, a avut o viață privată controversată (consuma totul în exces: alcool, droguri, femei, bărbați). A produs, în schimb, artă. Cu o forță de impact uimitoare și într-o abundență incredibilă. În doar 14 ani, a regizat 44 de filme (printre ele și Berlin, Alexanderplatz, probabil cel mai cunoscut, la noi), a scris 37 de scenarii de film, 20 de piese de teatru, a regizat 25 de spectacole. A fost adulat, a scandalizat, a luat premii importante (Ursul de aur, David di Donatello ș. a.). A fost considerat „inima” noului film german (Werner Herzog, Wim Wenders, Volker Schlöndorff). A fost și continuă să fie unul dintre cei mai jucați dramaturgi germani, atât în Germania, cât și în afara ei.

Piesa lui Rainer Werner Fassbinder „Lacrimile amare ale Petrei von Kant” din 1971 este despre o societate decadentă, orbită de putere și măcinată de pasiuni putrede, dar vulnerabilă și fragilă. La o citire superficială, pare doar povestea Petrei, o creatoare de modă bogată și arogantă la jumătatea anilor 30 de ani, îndrăgostită de Karin, o tânără ce ar face orice pentru o carieră în modelling. Piesa are o puternică tentă autobiografică, fiind un veritabil studiu al relațiilor de putere. Pentru Fassbinder, încercarea de a arăta „că suntem îndrumați greșit de educația noastră și de societate în care trăim”, se sublimează în această poveste despre diferențe sexuale și de clasă.