Miercuri, 13 mai, la Palatul Festivalurilor, ediţia a 68-a a Festivalului de Film de la Cannes va fi deschisă de LA TETE HAUTE, de Emmanuelle Bercot. Deşi admis de organizatori doar în afara competiţiei, filmul de deschidere se mândreşte a fi prima producţie feminină solicitată în cursul celor 68 de ani de existenţă ai Festivalului, ca şi cap de afiş, scrie agerpres.ro.
Filme realizate de femei au mai fost adesea aici, dar ediţie inaugurată de o realizare feminină nu s-a mai întâmplat! De fapt, avem în faţă un dublu experiment. Fiindcă miercuri, 13 mai, proiecţia inaugurală a festivalului va putea fi urmărită nu numai de privilegiaţii oficiali, care vor lua pieptiş covorul roşu, dar şi de spectatorii a sute şi sute de alte săli de pe teritoriul Hexagonului, miercurea aceasta fiind şi ziua lansării filmului lui Bercot în cariera sa comercială. Filmul de deschidere e franţuzesc şi, în general, pentru ediţia din 2015 se constată şi o concentrare de forţe a cinematografiei franceze, ca „parte a leului", rar întâlnită şi ea până acum.
Dramă despre o educatoare şi un judecător
„Balul" începe cu La tete haute, o dramă despre o educatoare curajoasă şi un judecător împătimit de vocaţia sa justiţiară, care îşi unesc eforturile pentru a salva din culpă un adolescent rătăcit pe căi greşite. Dar, după Capul sus al doamnei Bercot, lista abia începe! Unul dintre numele celebre propuse în palmaresul celei de-a 68-a ediţii este regizorul Jacques Audiard. Provenit el însuşi dintr-o familie de cineaşti, a semnat, iniţial, numeroase scenarii, alături de tatăl său Michel Audiard, a ucenicit şi ca monteur, înainte de a debuta regizoral cu REGARDE LES HOMMES TOMBER (1994). Dar filmul care l-a consacrat la Cannes, cu un premiu pentru scenariu, a fost, în 1996, UN HÉROS TRES DISCRET, portretul unui impostor care se dă drept erou al rezistenţei franceze. Şi revine în 2009, cu UN PROPHETE, care reprezenta drama penitenciară a unui tânăr mai fragil decât toţi ceilalţi deţinuti la cei 19 ani ai săi, onorată cu un Grand Prix, tot la Cannes. Cât despre anul acesta e prezent cu DHEEPAN, supranumit Omul care nu mai iubea războaiele, povestea unui combatant care, spre sfârşitul războiului din Sri Lanka evadează, ostenit de zgomotul armelor, în Europa, în compania unei tinere şi a unei femei pe care abia le cunoscuse.
Poveste de iubire între un frate şi o soră
La capitolul „Tineri", un alt film ales să reprezinte Franţa în competiţie este MARGUERITTE ET JULIEN de Valérie Donzelli. El ne promite o poveste totală de iubire între un frate şi o soră, inocentă iniţial dar care, la vârsta patimilor carnale, scandalizează societatea. Donzelli, realizatoarea acestei drame a incestului, atrage atenţia prin calităţile ei de „om orchestră". Nu e doar scenaristă, nu-şi asumă doar regia, dar a compus, interpretat şi scris toate cântecele filmului, a îngrijit de costume şi coafură şi, când a trebuit, a făcut-o şi pe machieza!
Deşi are o filmografie cu şase titluri la activ, Stephan Brisé este singurul francez selecţionat în competiţia anului 2015 care n-avusese încă parte de covorul roşu al Croazetei. Dar poţi să ştii de unde mai sare iepurele? Eroul filmului său intitulat La loi du marché (interpretat de Vincent Lindon, unicul actor profesionist al echipei) are la activ 20 de luni de şomaj şi expedientele la care e silit să recurgă pentru a supravieţui îi creează adevărate dileme morale.
Valea Morţii din California
În CRONIC, de Michel Franco, un infirmier caută să refacă legăturile pacientului său cu familia abandonată. Timpul e scurt, fiindcă boala care nu iartă e în faza ei terminală! Şi mai maladiv pare Guillaume Nicloux în VALLEY OF LOVE, în care fiul răposat îşi anunţă părinţii că îl vor putea revedea numai în Valea Morţii din California. Dar în rolul părinţilor, victime ale acestui absurd rendez-vous, evoluează Isabelle Huppert şi Gerard Depardieux, care n-au mai jucat împreună din 1980 (în Loulou al lui Maurice Pialat).
Depăşind lista filmelor ţării gazdă, descoperim că atlasul geografic al cinematografiei Hexagonului este incomparabil mai bogat, după cum o indica repertoriul celei de a 68-a ediţii canneze la care vom continua sa ne referim într-un articol viitor.
