Căţelul despre care vorbim este, de fapt, o căţea. Are 10 ani şi se numeşte Faxa. A apărut cu poză în Obiectivul de miercuri, 31 august, stând culcat, cu limba scoasă şi cu urechile ciulite. Ea este animalul pe care Poliţia de Frontieră Brăila trebuie să îl valorifice, pentru că aşa zice regulamentul, bre. Păi, dacă regulamentele sunt cretine, atunci schimbaţi-le! Iar dacă nu vreţi să le schimbaţi, atunci schimbaţi-vă voi înşivă din funcţii. Dar nu voi între voi, ca la rotaţia cadrelor, ci cu băieţi destupaţi la minte care bineînţeles că nu prea există în Poliţia Română.
Habar nu am ce se va întâmpla cu Faxa. Am înţeles că se vor face trei licitaţii, la care, v-aţi prins, preţul va tot scădea până când o va cumpăra cineva. Destul de jenant, parcă îţi vine să latri la lună privindu-i pe unii purtători de caşchete şi pulane cât sunt de bătuţi în freză. Părerea mea este că în cele din urmă se va găsi un nene din Brăila care să o scutească pe Faxa de umilinţa de a trece prin trei licitaţii. Aşa bătrână şi bolnavă cum este ea, cred că va rupe inima vreunui iubitor de animale, care se va oferi să o înfieze de la prima strigare. În urmă va rămâne însă gestul tembel (ştiu, aşa sunt regulamentele) făcut de cei de la Poliţia de Frontieră Brăila.
Mă gândesc că s-ar fi înghesuit sute de brăileni, în frunte cu stimabilul Titi Sgârcitu, să o ia în custodie pe căţeluşa Faxa. Ar fi mers imediat la notar, ar fi semnat actele de preluare în spaţiu, tot tacâmul, căci Faxa, cum v-am zis, este bătrână şi bolnavă, deci probabil că nu mai are mult de trăit. Dar dacă nu are şi ea o casă, un apartament cu trei camere pe Călăraşi ceva, cum să vrea cineva să o îngrijească la bătrâneţe? Dă-o-ncolo de babă, că abia mai merge, nu-i aşa? (Caporal Bubico)
Faza cu Faxa
De parcă am vorbi despre nişte mărfuri confiscate, care sunt duse apoi la magazinul Direcţiei de Finanţe, în aşteptarea muşteriilor dispuşi să le cumpere la jumătate sau chiar 1/3 din preţul de pe piaţă.
