Da, oameni buni, primarul Simionescu a început să devină vocal împotriva partidului din care face parte - PSD. Mă mir că nen-tu Simi nu a ridicat pumnul ca să îndemne la revoluţie împotriva lui Ponta, Ilie Sârbu, Hrebenciuc & co. Glumesc, desigur, căci primarul Simionescu cred că a avut o rătăcire, că astrele s-au aliniat precum ciungii în ziua în care el a făcut declaraţii împotriva conducerii centrale a PSD. Şi zic asta pentru că nimic, dar absolut nimic din trecutul politic al lui Aurel Simionescu nu are darul de a justifica ieşirea sa. Când vreodată l-aţi mai auzit pe Simionescu să spună ceva rău de cineva? Când l-aţi văzut să se enerveze, fie şi dacă avea dreptate? Nici măcar faţă de adversarii din politică nu a avut ceva de comentat, darămite în ceea ce îi priveşte pe colegii lui de partid socialist.
Se ştie că, odată cu înaintarea în vârstă, oamenii cu greu se mai schimbă. Dacă sunt îndărătnici, încăpăţânaţi sau puşi pe scandal la 30-35 de ani, aşa le va rămâne firea până la moarte. La fel, dacă sunt papă-lapte, nu o să faci războinici din ei, în jurul vârstei de 60 de ani, cât are primarul Simionescu. Şi-atunci, de unde "accidentul" ăsta de comportament al lui Simionescu? O fi trecut pe legale, o fi băut apa de la flori, ce naiba s-a întâmplat cu el în acea zi nefericită? Nu de alta, dar dacă într-adevăr şi-ar fi asumat rolul de disident, Simionescu ar fi trebuit să pornească lupta împotriva proastelor obiceiuri ale PSD-central, care şuntează Brăila de ani de zile de pe lista proiectelor importante. Simionescu doar s-a răcorit un pic, a iscat un pic de gălăgie într-o conferinţă de presă, după care a făcut ciocul mic, ca orice soldat umil şi disciplinat de partid, nu ca un adevărat disident.