• în ultimii 30 de ani, societatea de transport public de călători din Brăila a suferit transformări, unele benefice, altele mai puțin lăudabile • chiar dacă flota de autobuze și tramvaie s-a reînnoit de-a lungul acestor ani, încă persistă multe probleme, de la starea unor mașini aflate pe traseu, până la aspectul unor stații sau poziționarea haotică a unor indicatoare de stație
Mai întâi, o foarte scurtă istorie postdecembristă a evoluţiei flotei/parcului de autobuze şi tramvaie aparţinând Braicar. În anii '90 au intrat în trafic mijloacele de transport “second hand” aduse din diferite ţări ale Europei, unele fiind folosite şi astăzi. La începutul anilor 2000, autobuzele vechi ale Braicar aveau concurența renumitelor “caşcarabete” private, din care guriştii strigau din uşă traseul (de exemplu, “Piaţa Mare – Chercea”). Au urmat apoi autobuzele noi, de diferite tipuri şi capacităţi, din Turcia, care s-au uzat însă destul de repede, unele ajungând adevărate “jafuri” după numai câțiva ani de folosire. Altele, ruginite sau cu tabla nituită, sunt şi acum în trafic. Nu mai vorbim de surprizele apărute în timp pe toate autobuzele, mai vechi sau mai noi: zgomotul şi fumul motoarelor, suspensiile afectate de gropile din diverse zone ale orașului, cum ar fi zona Pistruiatul din Vidin, strada Smârdan din Brăiliţa, ruta ocolitoare, spre supermarketurile de la Vărsătura și multe altele; temperaturile anapoda din interior (vara cald şi iarna frig); cele 5 trepte de urcat în microbuze; dereglarea afişajului interior, chiar dacă la un moment dat staţiile erau reprezentate grafic şi în mişcare, iar o voce suavă anunţa unde are loc prima oprire. Acestor “nepotriviri” li s-au adăugat altele: afişaje interioare în contratimp cu ora reală, sau formate din 2-3 litere/cifre, iar la autobuzele electrice doar cu 4 staţii din tot traseul. Să nu uităm, totuşi, de pasul făcut înainte prin montarea de compostoare electrice şi automate pentru bilete, dar și acestea, în unele cazuri, cu probleme cauzate de întreținerea deficitară dar şi din cauza proastei utilizări sau actelor de vandalism. Unii şoferi, prin modul brutal de a conduce, au contribuit şi ei la nemulţumirea călătorilor; mânerele de susţinere au început să dispară, iar staţiile de autobuze/tramvai au fost şi ele de diferite tipodimensiuni, unele fără nici o protecţie laterală pentru călători (ex. pe Dorobanţi). Sau unele fără nicio protecție, chiar și în locuri unde converg câte 4-6-8 linii de autobuz, cum ar fi, de exemplu, staţiile Concordiei sau Griviţei/Piaţa Poporului, călătorii stând aici ca pinguinii, în ploaie şi pe zăpadă. S-au construit sau amenajat totuși și stații noi, unele cu cheltuieli minime dar funcţionale, altele moderne şi de apreciat. Sunt însă şi unele de ochii lumii, pentru “impresie artistică”, sau amplasate “din trei în trei”. Iar cele pline cu bălţi de apă ar trebui să aibă avertizarea “dotaţi-vă cu cizme”.
Cât priveşte indicatoarele electronice privind sosirea autobuzelor în staţii, ele arată în mod corect acest lucru, dar sunt şi staţii unde sunt amplasate aiurea. Ei bine, nu putem omite, ba chiar apreciem faptul că noile autobuze electrice şi tramvaie (toate de culoare albastră) sunt un prim pas înainte, spre un transport public civilizat şi modern. Transport civilizat la care se va ajunge, însă, doar dacă tot ce este vechi, perimat, costisitor şi deranjant pentru public va fi înlocuit urgent, nu cu încetinitorul! La rândul său, publicul trebuie să aibă un comportament civilizat şi responsabil pe traseele Braicar. Pe de altă parte, pentru ca unii şoferi să nu mai fie admonestaţi cu “băi tractoristule, vezi că nu transporţi cartofi!” ar trebui să o lase mai încet cu frâna, virajele bruşte şi plecarea “într-a doua” din staţii, sau cu închiderea uşii în nasul călătorilor, după ce au fugit spre autobuz şi mai sunt 30-40 de secunde până la culoarea verde. Pentru ei potrivindu-se proverbul “pe lumea asta sunt trei categorii de oameni buni, oameni răi şi şoferi”.
Rămâne problema indicatoarelor de staţii!
Sunt puncte de pe traseele Braicar unde surprizele neplăcute sunt de altă natură: unele indicatoare sunt amplasate înainte sau după 40-50 de metri faţă de staţie; altele spânzurate la mare înălţime sau “dupe colţ”. Sunt indicatoare în unghi mort chiar în staţie sau, culmea prostiei, fixate în coroana vreunui copac; din primăvară fiind imposibil de văzut, din cauza frunzişului şi a crengilor care le acoperă total. De fapt, trebuie să dai târcoale copacilor, să te uiţi sub aceştia sau să întrebi vreun localnic dacă acolo este mascat total un indicator. Excelează la acest capitol Brăiliţa şi Vidinul, iar în alte zone încă mai există indicatoarele de la vechile linii extraurbane: 11,12,14, 8, 6, 9 etc. Deci derutante, aşa cum este şi harta cu străzi tipărite pe dos (!) şi amplasată pe staţia dublă şi vandalizată din faţa gării CFR. Aşa cum există în oraş şi indicatoare fără… litere, îndoite sau mâncate de rugină.
Nu vom exemplifica (mură în gură) aceste situaţii penibile, în speranţa că deţinătorul acestor staţii, recte municipalitatea şi un serviciu subordonat, sau o persoană anume specializată, să le descopere “la pas” şi PUNÂNDU-SE ÎN SITUAŢIA CĂLĂTORILOR aflaţi în staţii şi mijloacele de transport sau fiind în trecere prin Brăila. Iar situaţii ca cele mai sus menţionate să fie apoi rezolvate în cel mai scurt timp. Fără ca unii să mai strâmbe din nas când semnalele le vin “pe tavă” din partea cetăţenilor şi a mass media. Oricum, subiectul despre transportul în comun rămâne deschis.
Nu putem omite, totuși, buna iniţiativă luată recent în cartiere, pentru montarea unor indicatore de presemnalizare a staţiilor de autobuz. Dar cum la noi este valabil proverbul “lucrul bine început, jumătate e făcut”, mai funcţionează şi cel cu “orbul găinilor”. Adică, cei ce au fixat amintitele atenţionări nu acţionat și pentru toaletarea acelor copaci care, odată cu iminenta apariţie a frunzelor, vor astupa (chiar total) indicatoarele de staţie, acestea redevenind astfel invizibile şi în 2024, pentru călători.
