În raportul intitulat "Anul rebeliunii: Stadiul drepturilor omului în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord", grupul descrie cum guvernele din regiune au fost dispuse în 2011 să facă uz de violenţă extremă în încercarea de a rezista apelurilor fără precedent pentru reforme fundamentale.
Însă sunt puţine semne că mişcarea de protest din statele vizate ar fi pe punctul să renunţe la obiectivele sale sau să accepte reforme de faţadă, spune Amnesty.
"Cu puţine excepţii, guvernele nu au recunoscut faptul că totul s-a schimbat", spune Philip Luther, director al Amnesty.
"Mişcarea de protest din regiune, condusă în multe cazuri de tineri şi femei, s-a dovedit extrem de rezistentă în faţa represiunii şocante" subliniază raportul.
Actualele tentative a statelor de a oferi "schimbări de suprafaţă" sau "pur şi simplu de a-şi forţa oamenii să se supună" arată că, pentru multe regimuri, supravieţuirea rămâne obiectivul principal, subliniază raportul.
În pofida optimismului din Africa de Nord după căderea regimurilor din Tunisia, Egipt şi Libia, organizaţia crede că aceste câştiguri "nu au fost ncă cimentate de reforme instituţionale esenţiale, pentru a se garanta că nu se vor repeta abuzurile".
Amnesty se teme că în 2012 se vor înregistra în continuare tentative din partea conducerii militare din Egipt de a restricţiona capacitatea cetăţenilor de a protesta. În Tunisia este crucial să fie redactată o nouă Constituţie, pentru a se asigura protejarea drepturilor omului.
În Libia mai rămân întrebări majore legate de capacitatea noilor autorităţi de a controla brigăzile ce au ajutat fostul regim Gaddafi.
Forţele siriene şi serviciile de informaţii au fost responsabile pentru "ucideri şi tortură, acte ce constituie crime împotriva umanităţii".
