Ei au conchis că gaura de ozon a dus la o schimbare a direcţiei curenţilor de aer şi a precipitaţiilor în Emisfera Sudică, chiar şi la Tropice, au scris experţii în revista Science.
Modelele climatice realizate de ei arată că efectele sunt foarte puternice în Australia.
Multe zone din această ţară s-au confruntat în ultimii ani cu secetă, oraşele au fost nevoite să investească în tehnologii de desalinizare a apei, iar mai multe ferme au fost desfiinţate.
Oamenii de ştiinţă care au realizat studiul au adăugat gaura de ozon în modelele climatice standard, pentru a vedea cum ar putea afecta curenţii de aer de mare înălţime şi precipitaţiile. Rezultatele arată că atât precipitaţiile, cât şi curenţii de aer s-au deplasat spre sud.
Dar există şi diferenţe regionale, în special în ceea ce priveşte Australia.
"În medie, în zona respectivă, (gaura de ozon produce - n.red.) o schimbare cu circa 10% a vremii - dar în cazul Australiei este de circa 35%", a explicat unul dintre autorii studiului, dr. Sarah Kang, pentru BBC News.
Modelele climatice realizate arată şi că încălzirea globală, provocată de emisiile de gaze cu efect de seră, reprezintă un factor care stă la baza episoadelor de secetă din Australia. Însă şi ciclurile climatice naturale au un rol important, în condiţiile în care continentul s-a mai confruntat cu astfel de fenomene înainte de formarea găurii de ozon şi a încălzirii globale din secolul al XX-lea.
"Studiul ilustrează un punct important, faptul că diferite mecanisme ale schimbării globale contribuie la impactul climatic pe care îl constatăm în toată lumea", a explicat profestorul Myles Allen, de la universitatea Oxford. "Este important să le luăm în calcul pe toate, în loc să presupunem că impactul pe care îl vedem ţine doar de încălzirea globală provocată de gazele cu efect de seră", a adăugat el.
Gaura din stratul de ozon a fost provocată de reacţii chimice în stratosferă. Substanţele chimice implicate sunt derivate din familia clorofluorcarbonilor, care erau la un moment dat standard pentru aparatele de aer condiţionat, frigidere şi sprayuri.
Deşi Protocolul ONU de la Montreal a permis reducerea semnificativă a emisiei acestor substanţe, ele persistă decenii la rând în atmosferă, aşa că efectele lor sunt resimţite în continuare.
Stratul de ozon blochează o parte dintre razele ultraviolete ale soarelui, ce provoacă diferite boli, precum cancerul de piele.
La începutul acestei luni, Organizaţia Mondială de Meterologie a dezvăluit că zona arctică se confruntă cu cea mai gravă subţiere a stratului de ozon înregistrată vreodată - o consecinţă a condiţiilor meteorologice neobişnuite. Însă, potrivit previziunilor, chiar şi gaura de deasupra Antarcticii - mai severă decât cea de deasupra zonei arctice - ar urma să se repare până în 2045 - 2060.
Sarah Kang a avertizat, însă, că numai acest lucru nu va fi suficient pentru a reface condiţiile climatice din Australia şi din restul Emisferei Sudice. "În timp ce gaura de ozon se repară, va lucra în sens invers acestei tendinţe; dar există şi o creştere a nivelului dioxidului de carbon, iar acesta acţionează în aceeaşi direcţie ca gaura din stratul de ozon", a spus ea.
