• născut în satul Tătaru, Stroe Ivașcu (1820-1893), figură emblematică a Bărăganului - bunicul marelui filosof Nae Ionescu - a fost ales reprezentant al țărănimii din județul Brăila în Divanul Ad-Hoc al Țării Românești • Domnitorul Carol I i-a conferit brăileanului, în anul 1878, gradul de Cavaler al Ordinului „Steaua României”
Ilicul purtat de Stroe Ivașcu, reprezentant al țărănimii brăilene în Divanul Ad-Hoc al Țării Românești, de la 1857 - bunicul marelui filosof și profesor Nae Ionescu - a fost desemnat „Exponatul lunii ianuarie la Muzeul Brăilei „Carol I”.
Potrivit muzeografului Cătălina Mârza, din cadrul Secției Istorie Modernă și Contemporană, Stroe Ivașcu (1820-1893) s-a născut în satul Tătaru, din județul Brăila, fiind al treilea fiu (din cei opt) al lui Ioan Vișan și al Anei Bălan. Figură emblematică a spațiului Bărăganului, Stroe Ivașcu, gospodar de vază (bunicul marelui filosof și profesor Nae Ionescu), a fost ales reprezentant al țărănimii din județul Brăila în Divanul Ad-Hoc al Țării Românești. În anul 1878, ca o recunoaștere a activităților realizate în Divanul Ad-Hoc, Domnitorul Carol I i-a conferit gradul de Cavaler al Ordinului „Steaua României”.
Urmare unei valoroase donații, Muzeul Brăilei „Carol I” deține în patrimoniul său ilicul purtat de Stroe Ivașcu, cel care a reprezentat cu demnitate țărănimea brăileană în Adunările Ad-Hoc de la 1857.
„Datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ilicul lui Stroe Ivașcu (ilic, cuvânt provenit din limba turcă: yelek) se află într-o stare de conservare relativ bună. Materialul din care a fost realizat este aba, de foarte bună calitate, dovadă venerabila vârstă a bunului cultural, de peste 150 de ani. Ilicul sau pieptarul țărănesc fără mâneci, cu revere, încheiat în față, care se îmbrăca peste cămașă; este împodobit cu găitane (șiret împletit ori răsucit din lână). Țesătura străbătută în rânduri, de la o margine la alta, pe rever și buzunare, este ornamentată cu motive geometrice sau vegetale înșirate într-o succesiune ritmică”, precizează Cătălina Mârza.
Articol de vestimentație, ilicul lui Stroe Ivașcu reprezintă o mărturie vie, păstrată de-a lungul timpului, oglindind sufletul și creativitatea țăranului român, dar și momentele premergătoare Unirii Principatelor Române.
„Pentru marele gând ce avea să se înfăptuiască de-abia în 1859, bătălia începuse cu mult înainte. Mai aprigă, însă, numai după ce tratatul de la Paris (1856) luminase zarea și deslipise solzii de pe atâția ochi, orbi încă. Se convocase și un Divan Ad-Hoc, pentru toamna anului 1857, ce avea să aducă la cunoștința Puterilor Garante, dorințele adânci și nemăsluite ale Românilor, exprimate mai ales printr-una singură: Unirea... În clipele acelea, toți uitaseră ce-i despărțea, strângându-se supt faldurii unui singur stindard, al interesului general”. ( Emil Vârtosu, „La Brăila, în preajma Unirii (1857)”, în „Analele Brăilei”, revistă de cultură regională, număr festiv la comemorarea Centenarului eliberării Brăilei de sub stăpânirea turcească, Anul I, nr. 2-3, martie -iunie 1929, Brăila, p. 45).
La acea vreme, Țările Române au alcătuit adunări formate din reprezentanții tuturor județelor și ai tuturor claselor sociale, denumite Divanuri Ad-Hoc, ce vor decide Unirea Principatelor, deziderat ce avea să fie înfăptuit la 24 ianuarie 1859. Aceste adunări consultative au fost convocate în 7 octombrie 1857 (în Moldova) și în 8 octombrie 1857 (în Țara Românească), cu scopul de a exprima voința populației cu privire la organizarea definitivă a Principatelor Române. Stroe Ivașcu, de la Tătaru, a fost reprezentantul țărănimii brăilene în Divanul Ad-Hoc al Țării Românești.
