• într-un comunicat de presă, EFOR România argumentează cât de toxică pentru democrație este practica PNL, de a-i asigura un loc călduț lui Klaus Iohannis după ce îi expiră mandatul de președinte al Statului și după ce nu s-a ”lipit” de vreun post în organismele internaționale • redăm integral poziția Expert Forum
Legiuitorul n-a precupețit niciun efort să alinieze calendarul tuturor alegerilor din 2024 pentru a-i găsi președintelui Klaus Iohannis o înaltă dregătorie la nivel global sau european, dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Mai rămânea o șansă: o lege cu dedicație pentru un post călduț în Parlament. Domnii Gabriel Andronache și Daniel Fenechiu, inițiatorii unei asemenea legi, argumentează că este urgent să rezolvăm o nedreptate legislativă care nu permite președintelui în funcție să candideze la final de mandat pe listele unui partid.
Desigur, e urgent și nu pentru un singur om. Pentru că ”unor cetățeni” (respectiv președintele pe final de mandat) le este pe nedrept interzis dreptul de a fi aleși. Întrucât următoarea dată în care alegerile parlamentare vor pica în același an cu cele prezidențiale va fi peste fix 20 de ani, este o urgență atât pentru președintele în funcție azi, cât și pentru toți următorii președinți, din 20 în 20 de ani, cât timp mandatul președintelui va rămâne de 5 ani, iar al parlamentarilor de 4.
Desigur, e și o extindere a drepturilor de a fi ales. Pentru un singur om la fiecare două decenii, președintele în funcție, care va putea în mod excepțional să candideze ca independent pe listele unui partid. Nimeni altcineva, în afară de președintele în funcție pe final de mandat, nu va putea în continuare să candideze ca independent pe listele unui partid.
Toți suntem egali în fața legii. Președintele Iohannis e mai egal ca alții
Inițiatorii menționează recomandările Comisiei de la Veneția, când fac referire la extinderea drepturilor electorale. Pe de altă parte, Comisia de la Veneția recomandă și că ”ar fi necesar a se evita, nu atât modificarea sistemelor de scrutin- ele pot fi întotdeauna îmbunătăţite – ci modificarea lor frecventă sau cu puţin timp (cel puţin un an) înainte de alegeri. Chiar în absenţa unei intenţii de manipulare, modificările vor fi dictate de interesele iminente ale partidului politic.” În mod curios, parlamentarii nu consideră niciodată că extinderea drepturilor în anul alegerilor ar fi permisă de Comisia de la Veneția când e vorba de extinderea drepturilor cetățeanului obișnuit de a vota – de pildă, reintroducând votul în două tururi la locale -, ci doar când vine vorba de dreptul cetățeanului Iohannis de a se alege.
Dacă președintele ar vrea și el să aibă aceleași drepturi ca orice om de rând, soluția ar fi simplă: poate demisiona din timp și candida, ca independent sau membru de partid, exact ca orice cetățean. Își poate demonstra pe forțe proprii popularitatea, își poate face campanie fără să se folosească de funcția și resursele de președinte. Dar asta ar însemna să concureze fără garanția de a câștiga, o încălcare gravă a drepturilor președintelui de a fi mai presus de ceilalți cetățeni de rând.
