De 18 ani, copiii Romaniei au fost supusi unui sir de experimente care parca nu se mai termina. Fiecare ministru care a ajuns la cirma invatamintului a tinut neaparat sa ramina in "istorie" cu cite ceva fara ca niciunul sa fie preocupat de continuitate. Sigur, la nivel declarativ, toti ministrii Educatiei au sustinut continuarea reformei in invatamint. In citeva cuvinte ce-ar fi trebuit sa insemne aceasta asa-zisa reforma? Inlaturarea cantitatii in favoarea calitatii. Altfel spus, fie ca este vorba despre absolventii a opt, zece sau doisprezece clase, fie ca este vorba despre absolventii de facultate, cu totii sa fie mai bine pregatiti pentru a supravietui intr-o economie de piata bazata in primul rind pe competitie. Pentru atingerea acestui deziderat, guvernantii trebuia sa se ingrijeasca in primul rind de aerisirea programei scolare in sensul eficientizarii ei, concomitent cu preocuparea pentru dotarea scolilor si, nu in ultimul rind, grija pentru corpul profesoral. Ma refer pe de o parte la grija pentru salariile profesorilor si pe de alta parte la restrictionarea accesului oricarui neavenit la catedra. Ce avem in realitate in scoli, acum, dupa 18 ani de reforme de toate culorile politice? Violenta, multa indisciplina, lipsa de respect cu carul la adresa profesorilor, programa scolara supraincarcata cu tot felul de prostii la care se adauga, din nefericire, destula incompetenta si coruptie din partea unor dascali. Mai grav este ca initiativele bune la nivel de minister sint facute harcea parcea in teritoriu, chiar de catre oamenii din sistem. De exemplu, inlocuirea examenului de capacitate cu tezele unice pentru admiterea la liceu mi s-a parut o varianta in favoarea elevilor. Una este un examen pentru care trebuie sa pregatesti materia din toti anii de gimnaziu si alta este pregatirea pentru teze. Mai mult decit atit, subiectele unice la tezele din acest an au fost cit se poate de rezonabile astfel incit un elev chiar mai slab pregatit avea sansa sa ia o nota acceptabila. Din pacate, in toata tara, la multe scoli, copiii au fost lasati sa copie, ceea ce a condus la situatii aberante: elevi in pragul corigentei au luat note maxime pentru ca au fost lasati sa copie, in vreme ce copii buni au luat note mai mici, pentru ca in scoala lor profesorii supraveghetori au fost corecti. In acest context, ce respect mai poate avea pentru scoala un copil care a fost incurajat sa copie chiar de catre profesor? Ce respect mai poate avea pentru scoala un elev bun care-a luat o nota mai mica decit colegul lui mult mai slab la invatatura, doar pentru ca acesta din urma a fost lasat sa copie? Pai, daca de mici sint invatati sa fure chiar de catre dascali, ce pretentie sa mai avem noi, adultii, la noua generatie?
In aceste conditii, daca de sus in jos si de jos in sus se fura fara jena, pentru ca astfel de situatii, chiar daca nu intr-atit de flagrante, s-au intilnit si la Bacalaureat sau la admiterea in facultate, reformarea invatamintului va ramine o vorba goala in gura unor politicieni multa vreme de acum incolo. Mai nou, tezele unice sint atit de contestate incit n-ar fi de mirare sa se renunte la ele. Ce va urma? Un nou experiment...
In aceste conditii, daca de sus in jos si de jos in sus se fura fara jena, pentru ca astfel de situatii, chiar daca nu intr-atit de flagrante, s-au intilnit si la Bacalaureat sau la admiterea in facultate, reformarea invatamintului va ramine o vorba goala in gura unor politicieni multa vreme de acum incolo. Mai nou, tezele unice sint atit de contestate incit n-ar fi de mirare sa se renunte la ele. Ce va urma? Un nou experiment...
