Vrem, nu vrem, trebuie s-o recunoastem: cumva, intr-un mod miraculos, lucrurile totusi merg. Adica: se mai sparge o teava, apoi se string locatarii in jurul ei, intr-un tirziu vine o echipa, se sapa o groapa si se cirpeste teava; mai crapa asfaltul, apoi sapte, opt masini se rup in doua, dar, in final, apare un vehicul obosit, dinainte de glaciatia cuaternara, si trei, patru muncitori enervati sar din el si indeasa-n groapa citeva lopeti de asfalt venit direeeect din U.E.; mai cade un tavan dintr-o scoala, insa, pe neasteptate, dupa ce toti elevii si profesorii au facut gripe si pneumonii, debarca in forta o comisie energica si incruntata care pune tavanul la loc; cite un pacient total ghinionist este casapit de catre un domn doctor ce crezuse pina-n acel moment ca prin laparoscop te uiti asa cum te uiti prin camera-video cind filmezi in vacanta, dar, de cite ori s-o mai spun? In final, se rezolva - dupa ani lungi de procese, timp in care au murit si apartinatorii pacientului decedat, medicul primeste un avertisment si este rugat, intr-un mod cu totul special, sa nu mai faca asa ceva. Daca se mai construieste si-o sala de sport din tabla si ni se mai arata si un cird de fetite dezbracate ce zbiara ragusite pe Faleza, atunci, serios o spun, sa aratam putina recunostinta. In plus, avem apa in casa, avem locuri din care ne cumparam alimente, avem semne de circulatie, avem Dunare, sintem la doar 200 de kilometri de Constanta, sintem primiti la scoala, nu ne bate nimeni daca mergem pe strada, primim pensii, salarii, ni se dau chitante de la Admistratia Financiara de cite ori ne lasam pe acolo ultimul credit facut, avem chiar si niste copaci stravechi pe undeva prin oras. Toate acestea nu sint normale, depasesc puterea noastra de intelegere. Cum de se intimpla astfel de miracole? Cui datoram toate aceste binefaceri? Va spun eu: Municipalitatii.
Acest cuvint cutremurator, Municipalitate, cuvint ce ar fi trebuit sa stea cuminte in abstractiunea lui, nu se presupune a fi expresia fireasca a unei forme de organizare umana. Altfel spus: la Primarie nu merg niste oameni capabili si priceputi care, in schimbul unui salariu, se obliga sa rezolve problemele comunitatii. Nu, nicidecum, Municipalitatea presupune intotdeauna un nume sau mai multe nume faimoase: Lungu, Cibu, Tilea. La nume se adauga si o anume mistica, mult eroism, putina legenda si, bineinteles, obligatoria aroma de partid. Lungu a fost cel care, intr-o noapte, s-a enervat, s-a dus pe cimp, a batut din picior si porumbul s-a facut deodata de 2 m si avea si 24 de stiuleti pe cocean. Cibu este cel care, in ultimii patru ani, luptindu-se cu dusmanii lui necrutatori, a reusit sa schimbe niste borduri si sa faca vreo duzina de gropi pe cinste. Tilea este cel care a reusit sa struneasca naravasa cultura braileana, acompaniind-o si dirijind-o de la chiar personalul sau pian. Pe cale de consecinta, partidele din care fac parte eroii cu pricina ne-au facut favoarea de a ne mai permite sa traim. In rest, nu mai e nimeni. Si chiar daca s-ar mai remarca unul, doi, din marea multime anonima care cu adevarat si-a batut capul si cu porumbul si cu bordurile si cu bizara si extravaganta chestie numita cultura, ei bine, ar fi trecuti pe data la sectiunea "angajati". Din senin, incepe sa functioneze logica.
De aceea, cred eu, Braila nu are nevoie nici de primari-agricultori, nici de primari-excavatoristi, nici de primari-gunoieri, ci are nevoie de un primar cu bun-simt. Un primar care sa-si faca treaba firesc, normal, fara a avea sentimentul ca este Gengis Han de cite ori se schimba becul de la un semafor sau de cite ori se face prapadul ala de artificii de se sperie si pelicanii din Delta. Un primar care sa nu se considere erou pentru ca face o treaba in schimbul careia primeste bani. Un primar care sa-i respecte pe cei ce l-au ales sa-i reprezinte.
Iata pe ce poate miza noul primar al Brailei: pe bun simt. Tocmai calitatea aceasta atit de greu de gasit la un politician ii poate aduce primarului Simionescu, la capatul mandatului, respectul brailenilor. Si, de ce nu, un nou mandat.
Acest cuvint cutremurator, Municipalitate, cuvint ce ar fi trebuit sa stea cuminte in abstractiunea lui, nu se presupune a fi expresia fireasca a unei forme de organizare umana. Altfel spus: la Primarie nu merg niste oameni capabili si priceputi care, in schimbul unui salariu, se obliga sa rezolve problemele comunitatii. Nu, nicidecum, Municipalitatea presupune intotdeauna un nume sau mai multe nume faimoase: Lungu, Cibu, Tilea. La nume se adauga si o anume mistica, mult eroism, putina legenda si, bineinteles, obligatoria aroma de partid. Lungu a fost cel care, intr-o noapte, s-a enervat, s-a dus pe cimp, a batut din picior si porumbul s-a facut deodata de 2 m si avea si 24 de stiuleti pe cocean. Cibu este cel care, in ultimii patru ani, luptindu-se cu dusmanii lui necrutatori, a reusit sa schimbe niste borduri si sa faca vreo duzina de gropi pe cinste. Tilea este cel care a reusit sa struneasca naravasa cultura braileana, acompaniind-o si dirijind-o de la chiar personalul sau pian. Pe cale de consecinta, partidele din care fac parte eroii cu pricina ne-au facut favoarea de a ne mai permite sa traim. In rest, nu mai e nimeni. Si chiar daca s-ar mai remarca unul, doi, din marea multime anonima care cu adevarat si-a batut capul si cu porumbul si cu bordurile si cu bizara si extravaganta chestie numita cultura, ei bine, ar fi trecuti pe data la sectiunea "angajati". Din senin, incepe sa functioneze logica.
De aceea, cred eu, Braila nu are nevoie nici de primari-agricultori, nici de primari-excavatoristi, nici de primari-gunoieri, ci are nevoie de un primar cu bun-simt. Un primar care sa-si faca treaba firesc, normal, fara a avea sentimentul ca este Gengis Han de cite ori se schimba becul de la un semafor sau de cite ori se face prapadul ala de artificii de se sperie si pelicanii din Delta. Un primar care sa nu se considere erou pentru ca face o treaba in schimbul careia primeste bani. Un primar care sa-i respecte pe cei ce l-au ales sa-i reprezinte.
Iata pe ce poate miza noul primar al Brailei: pe bun simt. Tocmai calitatea aceasta atit de greu de gasit la un politician ii poate aduce primarului Simionescu, la capatul mandatului, respectul brailenilor. Si, de ce nu, un nou mandat.
