• ridicată la 1900, pe strada Sfântul Nicolae, de către un negustor de cereale grec, Casa “Jean Troianos” este monument istoric reprezentativ pentru Brăila • în anul 1985, în subsolul clădirii a fost găsit scheletul unei femei • legenda spune că proprietarul casei şi-ar fi ucis soţia şi a zidit-o în beci, după ce a găsit-o cu alt bărbat • de atunci, casa este bântuită • ocupată de trupele bolşevice, celebra casă a fost transformată ulterior în azil, iar bătrânii spun că auzeau noaptea tânguielile femeii ucise • casa este scoasă la vânzare, însă municipalitatea nu mai este interesată să o cumpere
Edificiu impresionant, reprezentativ pentru Brăila începutului de secol XX, “Casa Troianos”, de pe strada Ana Aslan (fostă Sf. Nicolae), colţ cu Şcolilor - cunoscută brăilenilor drept “Casa cu stafii” - a fost scoasă la vânzare pentru suma de 600.000 de euro. Clădirea monument istoric merită toţi banii, însă a ajuns o ruină, după ce i s-au pus geamuri termopan, pe vremea când era azil, şi după ce a fost retrocedată, fiind ulterior năpădită de bălării. Timpul e necruţător cu edificiile vechi ale Brăilei. Zidăria “Casei cu stafii” a început să cadă, balustradele abia dacă se mai ţin, iar feroneria - atât de frumoasă cândva - e mâncată de rugină. Din informaţiile pe care le deţinem reiese faptul că, după ce casa-monument a fost retrocedată, Primăria Municipiului Brăila a intenţionat să o cumpere, însă noii proprietari solicitau atunci o sumă uriaşă - se pare că un milion de euro - astfel că a renunţat. Contactat ieri, primarul Marian Dragomir ne-a declarat, fără a intra în detalii, că “Primăria nu mai este interesată de Casa Troianos”. Asta în condiţiile în care preţul casei a scăzut simţitor din 2012 încoace.
După căderea comunismului, “Casa cu stafii” a fost revendicată de o familie din Elveţia, urmaşii afaceristului Jean Troianos, care, ulterior, a dobândit-o în instanţă. O casă de avocatură din Bucureşti reprezintă interesele acestei familii, iar în prezent se ocupă de vânzarea imobilului, preţul care figurează pe site-urile de specialitate fiind 600.000 euro.
Situată în zona Centrului istoric al Brăilei, “Casa Jean Troianos” - luxoasă, exuberantă, ridicată în stil art-deco - a fost construită în jurul anului 1900, de un bogat negustor de cereale grec. Are o suprafaţă totală de 2.260 mp, din care suprafaţa construită 1.169 mp, ansamblul fiind alcătuit din mai multe corpuri de clădire. “Casa cu stafii” a fost, până în anul 2012, edificiu public, mai precis azil de bătrâni (Căminul de bătrâni “Sf. Nicolae”), după care a fost retrocedată urmaşilor proprietarilor de drept, stabiliţi de ani buni în Elveţia. De altfel, se cunoaşte faptul că, în anii '20, fiul lui Troianos studia la Lausanne, în Elveţia.
Edificiu monumental, al cărui interior păstrează, încă, grandoarea “caselor boiereşti” de altă dată, “Casa cu stafii” este considerată, pe bună dreptate, unul din cele 12 monumente reprezentative pentru oraşul Brăila, asta şi datorită aurei de legendă care înconjoară clădirea. Se spune chiar că ar fi casă bântuită şi că ar ascunde între pereţii ei tăcuţi secrete înfricoşătoare. Există mărturii cum că, atunci când treci prin vecinătate şi-ţi arunci privirea dincolo de gardul de fier forjat, vezi sclipind la geamul conacului doi ochi strălucitori, ca doi cărbuni aprinşi, care privesc în gol, ca venind dintr-o altă lume.
Povestea fascinantă şi tristă a “Casei cu stafii”
Edificiul a fost construit de un bogat exportator de cereale din Brăila, un grec împătimit de vânătoare şi de cursele de cai care, orbit de gelozie, şi-ar fi ucis soţia, după care ar fi plecat în Grecia, să i se piardă urma. Casa şi-ar fi schimbat de mai multe ori proprietarii pentru că, se spune, nu se lăsa să fie locuită. Slugile casei povesteau întâmplări tulburătoare despre fantoma Voicăi, soţia bogătaşului, care bântuia noaptea prin casa blestemată, înspăimântându-i pe locatari. Pe vremea ocupaţiei sovietice, când Brăila a gemut, ani buni, sub talpa bocancului bolşevic, Casa Troianos a fost locuită de ruşi, iar după 1957 a fost transformată în azil de bătrâni.
Povestea grecului bogat, care a stăpânit casa de pe Ana Aslan, este una demnă de un film de la Hollywood. Afaceristul era de vreo 60 de ani când a plecat la vânătoare pe întinsa câmpie a Bărăganului şi, iarnă fiind, l-a prins un vifor năprasnic. S-ar fi adăpostit în casa unui ţăran, care avea o fiică, Voica, frumoasă cum nu mai văzuse grecul în toată viaţa lui. Bogătaşul se îndrăgosteşte nebuneşte de copilă şi îi construieşte faimoasa casă din inima Brăilei, însă fericirea lor nu avea să dureze mult. Într-una din seri, măcinat de îndoieli, vine mai devreme de la vânătoare şi îşi găseşte soţia în braţele unei slugi, nimeni altul decât grăjdarul casei. Holteiului nu i-a făcut nimic, însă pe Voica a pedepsit-o crunt: orbit de gelozie, grecul
a împuşcat-o şi i-a zidit trupul în beciul edificiului, să nu mai fie găsită în veci, după care a părăsit definitiv oraşul. Se spune, chiar, că s-ar fi sinucis.
De atunci, casa şi-a schimbat de mai multe ori proprietarul, până ce a ajuns azil de bătrâni. În anul 1985, pe când era renovată şi consolidată, muncitorii au găsit scheletul unei femei de circa 30 de ani, îngropat în zidul de la subsol al casei. Craniul femeii avea o gaură de glonţ.
Bătrânii de la azil, fiecare cu poveştile lor, povesteau deunăzi că auzeau, în puterea nopţii, tânguielile femeii ucise de bărbatul gelos şi paşii fantomei care se aşterneau pe holurile pustii. Multe drame s-au petrecut ulterior între pereţii casei bântuite de pe Ana Aslan, pentru că era locul unde, în fiecare zi, îşi dădeau duhul bătrânii abandonaţi de familii, rămaşi fără un adăpost deasupra capului sau care nu avuseseră urmaşi. Căminul de bătrâni a fost desfiinţat, atunci când clădirea a fost scoasă la vânzare de proprietarii care au revendicat-o.
Povestea “Casei cu stafii” nu s-a terminat. Nu încă. Atâta vreme cât edificiul mai stă în picioare, semeţ, aici se vor ţese alte şi alte legende pe care le vor auzi, “la gura sobei”, copiii şi nepoţii brăilenilor de azi.
