De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Ce te face să te simți vinovat, altceva decât frica de Tatăl?
Cei ce se simt vinovați condamnă continuu, încercând să scoată vinovăția din sine, spre ceilalți. Îi vezi, astfel, imperfecți - și demni de condamnare și reproș - pe oricare dintre frații tăi, într-un carusel fără sfârșit, pentru că trecutul se perpetuează cu nimic altceva decât ceea ce știi să faci deja. Nu contează locul în care te afli și persoanele noi pe care le întâlnești - vei crede același lucru despre ele așa cum te-ai învățat în trecut să judeci și pe cei dintâi. Jocul continuă, pentru că e scenariul scris de tine și crezi în el. Cine nu crede în propria creație? Vezi ceea ce crezi, dar și crezi în ceea ce vezi.
Te poți elibera de jocul continuu al vinovăției înțelegând că lumea îți oferă ceea ce chiar tu i-ai dat. Când condamni un frate, alegi să te condamni pe tine. Când îl condamni, ai investit credința ta în păcatul lui - pentru că nu ai putea condamna un nevinovat. Condamnarea este mereu împerecheată cu ideea unui păcat al fratelui tău - deci și al tău.
Investește, în schimb, în nevinovăția tuturor și vei primi negreșit roadele investiției tale. Oferă iubire în loc de durere și condamnare și o vei primi negreșit înapoi, retezându-ți pofta, care se regenerează continuu, de a vâna păcatele celorlalți.
Dacă nu vezi vinovat pe nimeni, vei regăsi pacea și sfârșitul jocului nesfârșit și fără sens al învinovățirii.
„Și iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Și Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale!
Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta hulește.
Și Iisus, știind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre?
Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te și umblă?
Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ți patul și mergi la casa ta.
Și, sculându-se, s-a dus la casa sa.
Iar mulțimile văzând acestea, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.”
(Sfânta Evanghelie după Matei, IX, 2-8)
