EGALITATEA SEXELOR. Cred ca femeile Americii care isi asuma responsabilitatea de a fi casnice, pe motiv ca in felul asta isi cresc mai bine copiii, le ofera o educatie mai buna si, de asemenea, ca economisesc bani stind acasa in loc sa se duca la serviciu in fiecare zi si sa plateasca intregul salariu unei gradinite sau vreunui serviciu similar care sa aiba grija de copii, cred asadar ca acele femei gresesc in mod profund. Poate ca nelucrind, ele chiar fac o afacere si nu platesc gradinitelor si caminelor, poate ca nelucrind chiar isi educa mai bine copiii, desi statistic vorbind copiii crescuti de femei casnice sint mai degraba predispusi la a deveni copii-problema decit cei crescuti intr-un mediu social precum gradinita, unde sint obisnuiti de mici sa fie inconjurati de alti copii, sa interactioneze cu ei etc. Ceea ce insa nu cred ca aceste femei iau in considerare este enormul deserviciu pe care si-l fac lor insele. Ca proaspete absolvente de facultate ele au sanse de mii de ori mai mari sa faca cariera si sa inainteze in ierarhia companiilor in care ar lucra. Dupa cinci, sase sau chiar mai multi ani de stat acasa, sansele lor de avansare, ca si cele de angajare, sint, bineinteles, minime.
Din punctul meu de vedere, argumentul conform caruia casnicele Americii contemporane fac o alegere si nu sint fortate de sotii lor sa stea acasa e cit se poate de fals. Cred ca ceea ce le determina pe aceste ?feministe? sa aleaga sa nu faca o cariera e, de fapt, realitatea pe care o inteleg si singure, si anume aceea ca fie nu sint pregatite sa traiasca in lumea reala, fie nu vor. Eu cred ca ele aleg de buna voie sa nu se implice, sa nu iasa in lume. Stiu ca e foarte greu sa le spui asa ceva celor in cauza, si am avut ocazia sa intru in nenumarate controverse pe aceasta tema. Si chiar daca de mult ori cedez, nu pot sa scap de sentimentul teribil ca noile casnice ale anilor 2000 nu fac decit sa intoarca ceasul inapoi catre anii ?50 si sa stearga cu buretele intregul efort al miscarii feministe de pina acum. Si nu pot decit sa-mi spun cu tristete: ?Ce pacat!?.
Din punctul meu de vedere, argumentul conform caruia casnicele Americii contemporane fac o alegere si nu sint fortate de sotii lor sa stea acasa e cit se poate de fals. Cred ca ceea ce le determina pe aceste ?feministe? sa aleaga sa nu faca o cariera e, de fapt, realitatea pe care o inteleg si singure, si anume aceea ca fie nu sint pregatite sa traiasca in lumea reala, fie nu vor. Eu cred ca ele aleg de buna voie sa nu se implice, sa nu iasa in lume. Stiu ca e foarte greu sa le spui asa ceva celor in cauza, si am avut ocazia sa intru in nenumarate controverse pe aceasta tema. Si chiar daca de mult ori cedez, nu pot sa scap de sentimentul teribil ca noile casnice ale anilor 2000 nu fac decit sa intoarca ceasul inapoi catre anii ?50 si sa stearga cu buretele intregul efort al miscarii feministe de pina acum. Si nu pot decit sa-mi spun cu tristete: ?Ce pacat!?.
