"Exista un regret la Banca Nationala, exprimat de guvernatorul BNR zilele trecute, ca nu am reusit, dupa 1990, sa construim arhivele în acelasi stil, cu aceeasi forta creatoare si cu aceleasi "tipicuri" de dinainte de al Doilea Razboi Mondial. La BNR este acum o preocupare activa pentru un nou tip de arhiva. Inclusiv pentru una electronica. Intentiile avanseaza catre o arhiva sentimentala a Bancii Nationale a României, alaturi de arhiva financiar-contabila si administrativa. Aceasta va cuprinde inclusiv cronicile evenimentelor. Au fost evenimente care au trecut, ele au avut o importanta deosebita si, iata, nu avem cronicile lor", a declarat Adrian Vasilescu.
Modelul pentru noua arhiva îl asigura istoria BNR.
Consilierul guvernatorului s-a referit la realitatea de dinainte de comunism, când se constituiau arhive care sa cuprinda nu numai acte contabile, ci si detalii despre viata culturala, despre dezbateri, chiar si despre viata oamenilor. El a oferit un exemplu semnificativ: azi, cautând în arhiva BNR, gasim documente care ne ajuta sa-l cunoastem bine pe guvernatorul Aurel Vijoli, care a fost arestat în 1952. Si care, ulterior, a fost rechemat sa faca ordine în circulatia monetara si sa scoata tara din haosul financiar în care intrase.
"Cine era omul-Vijoli? Aflam din arhivele vechi ale BNR. Gasim acolo documente strânse cu o migala admirabila. Aflam, bunaoara, ca dupa absolvirea facultatii a cerut un credit sa-si faca o casa, pentru ca intentiona sa se casatoreasca. Sunt pastrate notele lui de la facultate. Sau aprecierile date de diversi sefi ai BNR. Gasim si o cerere de concediu, de trei zile, ca sa mearga sa-si vada parintii, de care îi era dor. Sunt adunate, cu meticulozitate, date din care poti sa refaci imaginea acestei personalitati", a spus Adrian Vasilescu.
Un alt exemplu oferit de Adrian Vasilescu este cel al unui director al sucursalei BNR din Craiova, care a fost amendat de conducerea centralei pentru ca a venit de acasa, la banca, fara trasura. Asa era eticheta: sa umble în trasura. Directorul unei sucursale, care era „cineva" în oras, nu putea sa fie vazut venind la serviciu pe jos, iar însemnarile despre amendarea lui constituie o pagina semnificativa de istorie.
Astfel de cronici ne ajuta sa întelegem o epoca ori alta. Consilierul guvernatorului BNR a explicat ca si alte tari din lume refac acum arhive; sunt tari sau companii mari care angajeaza acum istorici sa le rescrie trecutul îndepartat sau apropiat.
"Ei bine, Banca Nationala ce a facut? A pornit în 1990 pe fundamentul creat timp de câteva decenii, între Al Doilea Razboi Mondial si 1989. România postbelica pierduse, în anii comunismului, aura romantica din perioada de dinainte de razboi; iar dupa 1989 documentele au continuat sa fie seci, ca înainte: chitante, foi de contabilitate sau programe de investitii. Documentele financiare sunt foarte importante ca sa arati ca, de exemplu, acum 20 de ani a fost luata o masura si ca ea a fost corecta, ca a fost luata potrivit legii. Dar istoria acelei masuri, gândirea care a dus la masura respectiva, ce porniri umane ori profesionale si ce dezbateri au fost la nivelul unei institutii precum BNR pentru a face un anumit demers sau a organiza o anumita reuniune internationala sunt lucruri pe care nu le mai regasim în arhive. Astfel de adevaruri au fost întelese treptat. N-am ajuns la ele dintr-o data. Timpul era afectat reformelor structurale, combaterii inflatiei, apararii stabilitatii financiare. Acum, când a ajuns în stadiul final refacerea palatului vechi, s-a conturat ideea sa fie refacuta si istoria. Sa fie refacuta în arhive, fiindca preocuparea pentru istoria BNR a fost vie în toti acesti ani".
„Se intensifica acum preocuparea, la BNR, ca si în arhive istoria sa fie redata asa cum a fost ea, inclusiv cu framântarile din sufletele si din mintile oamenilor, cu dezbaterile, cu evenimentele. Exista aici un regret, si pe care guvernatorul BNR l-a exprimat deschis când a subliniat ca arhiva veche e mai bine gândita decât cea noua", a mai spus Adrian Vasilescu.
