Când ajung pe alte meleaguri, pe mulţi îi vezi cât de tare se mândresc cu originile lor, că ei sunt brăileni din oraşul lui Terente, bre... Iar după ce li se termină sejurul şi revin acasă, revin şi la proastele obiceiuri. Sau nu, mai bine-zis revin la crâncena durere în cot care îi încearcă atunci când vine vorba să se implice în viaţa „cetăţii", a spaţiului în care locuiesc, unde îşi duc zilele, unde trăiesc.
Săptămâna trecută, România s-a agitat. În toate oraşele mari lumea s-a adunat în stradă într-un protest pe care unii l-au catalogat drept „a doua revoluţie". Evident, şi la Brăila s-a ieşit în stradă. Însă, pe mine m-a cuprins un sentiment de jenă atunci când am văzut că „vârful" protestelor a însemnat 1.000 de persoane. Un oraş cu pretenţii ca Brăila, cu aproximativ 170.000 de locuitori, a reuşit să scoată în stradă mai puţini oameni decât s-ar fi adunat într-o comună săracă din judeţ. Penibil!
Am văzut că unii au încercat să confişte protestul, să se cocoaţe în vârful grămezii, poate-poate se aleg cu vreun ciolan de pe urma tragediei Colectiv. Nu am să insist asupra tânărului umflător de baloane Cristian Techiu, care visa cu ochii deschişi în timpul protestelor de stradă că va ajunge primar al Brăilei.
Mai important decât Techiu mi se pare faptul că brăilenii nu vor să înveţe nici măcar acum, în ceasul al 12-lea, să îşi antreneze spiritul civic. În ţările civilizate, cetăţenii obişnuiesc să iasă în stradă şi pentru că într-un cartier nu sunt becuri pe toţi stâlpii. Acolo oamenii pun imediat presiune pe cei pe care i-au desemnat prin vot să le reprezinte interesele, nu se ruşinează să iasă în stradă, să manifesteze. La noi, e boierie. Brăilenii ar vrea o nouă revoluţie, cum să nu?!, dar să o facă alţii în locul lor. Ei doar să fie chemaţi la final, când revoluţia a învins, pentru a li se da şi lor ceva.
Săptămâna trecută, a fost un moment excelent pentru cetăţeni să le arate pisica politicienilor locali. Să demonstreze că sunt mulţi, uniţi şi destul de hotărâţi să nu mai tolereze comportamentul deviant al multor dintre aleşii locali. Însă, în loc să vină pentru o oră în stradă, brăilenii au preferat să protesteze din faţa televizorului sau pe Facebook, acolo unde se pornesc şi se încheie cel puţin 114 revoluţii în fiecare zi.
