• chiar dacă seceta a afectat debitul Dunării, irigarea suprafețelor agricole din Brăila continuă • în ultima perioadă, solicitarea agricultorilor pentru apa de irigat a scăzut de la 250 mc/sec la 30 mc/sec, în prezent • ”Cu toate acestea, apa trebuie în continuare bine gospodărită”, precizează ing. Vasile Turcitu, directorul ANIF Brăila
“Cu toate că fluviul Dunărea este în scădere serioasă, totuşi, acest fapt nu pune în pericol irigaţiile din judeţul Brăila, aşa cum nu sunt probleme pe râurile Buzău şi Siret”. Aprecierea aparţine lui Vasile Turcitu, directorul ANIF Brăila, care a ţinut să precizeze că ”ritmul la irigat scade de la o zi la alta, solicitările pentru apă fiind acum de 30 mc/secundă faţă de 250 mc/sec, până nu demult. Şi cu toate acestea, apa trebuie în continuare bine gospodărită”. Revenind la Dunăre, în această perioadă cota oscilează între 85-88 cm, cu tendinţa de scădere, de la 10-20 cm, iar debitul este de 3.600 mc/secundă.
Cum ne-a şuierat glonţul pe la ureche
Amintim că în 1990 s-a discutat necesitatea decolmatării şenalului navigabil al Dunării, ceea ce nu s-a întâmplat, doar bulgarii acţionând în acest sens. Dar nu numai marinarii ştiu ce probleme pot apărea din această cauză. În ceea ce privește irigaţiile, în judeţul Brăila, şi parţial în Ialomiţa, au fost două situaţii limită, când 208.000 hectare ar fi putut rămâne la cheremul secetei. Primul caz, din 2023, este al celebrei staţii plutitoare IM Gheorghiu, unde cele zece agregate de pompare, chiar modernizate total, riscau să rămână fără apă, din cauza colmatării nişei/bazinului de liniştire. Practic, acolo sorburile erau în aer. Timp de două săptămâni nu s-a mai irigat şi a fost nevoie să se treacă la dragarea nişei pentru scoaterea a 105.000 mc de aluviuni şi deponii, folosindu-se cu mari eforturi şi utilaje (două şalande şi un excavator) închiriate care nu erau mereu funcţionale. Altfel ar fi stat lucrurile dacă ANIF Brăila ar fi avut măcar o draglină DMH 1800, fabricată la Promex. Sau, ideal, o minune a tehnicii (ECOAQVA Sistem Pelican B850), realizată tot la Promex în anul 2000, o platformă plutitoare şi autodeplasabilă, cu excavator, sisteme de dragare şi pompe refulante de mare capacitate. S-a ales praful şi de aceasta, ANIF neavând în prezent în dotare niciun utilaj specific lucrărilor de îmbunătăţiri funciare.
Era să rămânem fără apă şi anul acesta, când SRPA 1 Spiru Haret (cea mai mare din ţară) a fost supusă celui mai dur regim de exploatare, cu funcţionare non stop şi la temperaturi foarte mari pentru pompe şi motoare. Acestea au ”căzut” în serie, ele nefiind proiectate în 1985 la călduri precum cele din 2024. Sunt prevăzute de aceea măsuri tehnice adecvate: reparaţii, ventilaţie forţată etc.
Însă 2024 a însemnat şi atitudini, chiar condamnabile, ale unor fermieri care au trecut la furtul de apă, distrugerea de canale şi dotări ale acestora, fără respectarea minimă a tehnologiilor agricole. Şi pentru că apa de irigat este gratuită, unii au procedat la un irigat haotic, în exces sau după ureche, cu costuri foarte mari pentru ANIF şi consecinţe în timp (chiar iremediabile) asupra pânzei freatice şi sărăturarea solului.
Aceste aspecte trebuie analizate cu fermierii şi specialiştii în domeniul cercetării agricole, iar legislaţia să nu mai permită atitudini de genul “apa e gratis, fac ce vreau şi să-mi fie numai mie bine”.
