Dupa patru saptamini de campanie electorala, cam anemica si neconvingatoare, duminica, romanii trebuie sa isi aleaga reprezentantii in Parlamentul European si sa isi exprime optiunea in legatura cu votul uninominal.
In mod normal, pentru noi toti, duminica aceasta ar trebui sa fie o zi extrem de importanta. Pentru ca tot ce se va intimpla este in premiera pentru Romania. Pentru prima data ne alegem oamenii care, cel putin teoretic, vor lupta pentru drepturile noastre de proaspat cetateni europeni, si tot pentru prima data incercam sa schimbam din temelii sistemul de vot.
Ce ar trebui sa asteptam de la ziua de duminica? Pai, o reformare clara si o responsabilizare evidenta a clasei politice.
Pentru ca, sa fie clar, clasa politica romaneasca are nevoie acuta de primenire. Tinjim dupa oameni noi, puternici, neaserviti vreunor interese meschine, nesantajabili.
Ce avem in realitate? Dezastru. Un circ veritabil pe seama votului uninominal, pe cele doua variante sustinute vehement de premier si presedinte, in care suturile pe care reusesc sa si le arda reciproc sint mai importante decit informarea corecta a populatiei, despre avantajele si dezavantajele fiecarei versiuni. Si niste candidati, multi din al tinspelea esalon de partid. Pentru ca acum, la final, cu mici exceptii care reprezinta virfuri de lista, e clar: partidele, mai mari sau mai mici, nu au riscat sa isi sacrifice elitele pentru un mandat de numai 1 an si jumatate. Iar numerele 1 de pe liste, cum ar fi Stolojan sau Becali, e greu de crezut ca vor pune la conservare activitatile din tara si se vor muta cu familiile la Bruxelles. Asa ca, vor onora mandatele fie de-alde neica nimeni din capat de coloana, (care 17 ani ori s-au perindat de la o formatiune la alta, ori nu au facut nimic remarcabil), fie tineri, majoritatea mult prea tineri, scoliti, vorbitori de limbi straine, insa imaculati si ingenui ca niste fete mari, si care, din pacate, nu reusesc sa ne convinga, sa ne dea acea senzatie de siguranta. S-a dovedit, astfel, ca inca o data, interesul personal sau de grup au fost mai importante decit interesul national. Fiecare partid a cautat sa isi protejeze greii, sa ii lase sa vada ce voturi vor reusi sa obtina anul viitor, in tara, si abia apoi sa se gindeasca serios la europarlamentare. Viitoarele europarlamentare. Nimeni insa nu s-a gindit ca prima impresie conteaza. Si, in acest context, primii nostri europarlamentari sa fi fost doar oameni puternici, cunoscuti deja in Europa, care sa aiba curajul sa lupte pentru drepturile noastre. Oameni verticali care sa fie capabili sa lase deoparte mojiciile de casta si sa formeze o echipa unitara, echilibrata, cu un singur scop: binele nostru si imaginea Romaniei. Or, nu e asa si, ca urmare, sondajele de opinie sint extrem de pesimiste in ceea ce priveste prezenta la vot. Iata cum, o data in plus, alesii nostri au reusit sa minimalizeze un lucru extrem de important pentru tara si sa ne determine sa percepem alegerile europarlamentare ca pe o sansa unica de a ne regla conturile cu clasa politica autohtona.
In mod normal, pentru noi toti, duminica aceasta ar trebui sa fie o zi extrem de importanta. Pentru ca tot ce se va intimpla este in premiera pentru Romania. Pentru prima data ne alegem oamenii care, cel putin teoretic, vor lupta pentru drepturile noastre de proaspat cetateni europeni, si tot pentru prima data incercam sa schimbam din temelii sistemul de vot.
Ce ar trebui sa asteptam de la ziua de duminica? Pai, o reformare clara si o responsabilizare evidenta a clasei politice.
Pentru ca, sa fie clar, clasa politica romaneasca are nevoie acuta de primenire. Tinjim dupa oameni noi, puternici, neaserviti vreunor interese meschine, nesantajabili.
Ce avem in realitate? Dezastru. Un circ veritabil pe seama votului uninominal, pe cele doua variante sustinute vehement de premier si presedinte, in care suturile pe care reusesc sa si le arda reciproc sint mai importante decit informarea corecta a populatiei, despre avantajele si dezavantajele fiecarei versiuni. Si niste candidati, multi din al tinspelea esalon de partid. Pentru ca acum, la final, cu mici exceptii care reprezinta virfuri de lista, e clar: partidele, mai mari sau mai mici, nu au riscat sa isi sacrifice elitele pentru un mandat de numai 1 an si jumatate. Iar numerele 1 de pe liste, cum ar fi Stolojan sau Becali, e greu de crezut ca vor pune la conservare activitatile din tara si se vor muta cu familiile la Bruxelles. Asa ca, vor onora mandatele fie de-alde neica nimeni din capat de coloana, (care 17 ani ori s-au perindat de la o formatiune la alta, ori nu au facut nimic remarcabil), fie tineri, majoritatea mult prea tineri, scoliti, vorbitori de limbi straine, insa imaculati si ingenui ca niste fete mari, si care, din pacate, nu reusesc sa ne convinga, sa ne dea acea senzatie de siguranta. S-a dovedit, astfel, ca inca o data, interesul personal sau de grup au fost mai importante decit interesul national. Fiecare partid a cautat sa isi protejeze greii, sa ii lase sa vada ce voturi vor reusi sa obtina anul viitor, in tara, si abia apoi sa se gindeasca serios la europarlamentare. Viitoarele europarlamentare. Nimeni insa nu s-a gindit ca prima impresie conteaza. Si, in acest context, primii nostri europarlamentari sa fi fost doar oameni puternici, cunoscuti deja in Europa, care sa aiba curajul sa lupte pentru drepturile noastre. Oameni verticali care sa fie capabili sa lase deoparte mojiciile de casta si sa formeze o echipa unitara, echilibrata, cu un singur scop: binele nostru si imaginea Romaniei. Or, nu e asa si, ca urmare, sondajele de opinie sint extrem de pesimiste in ceea ce priveste prezenta la vot. Iata cum, o data in plus, alesii nostri au reusit sa minimalizeze un lucru extrem de important pentru tara si sa ne determine sa percepem alegerile europarlamentare ca pe o sansa unica de a ne regla conturile cu clasa politica autohtona.
