La 23 februarie, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) l-a informat pe Ducu Bertzi că pe numele său a fost descoperit un dosar de Securitate şi că a fost sesizată Curtea de Apel Bucureşti pentru a se da un verdict de colaborare cu Securitatea ca poliţie politică.
Din cele două volume pe care se pare că le are dosarul lui Alexandru Bertzi (numele adevărat al artistului) au fost trimise judecătorilor câteva file, un angajament prin care folkistul (la acea dată subinginer la întreprinderea de Maşini Unelte Agregate) îşi punea la dispoziţia Securităţii garsoniera: o notă de preluare în reţeaua Direcţiei a III-a de contraspionaj, singura notă informativă dată de folkist, un raport din care rezultă că ofiţerul de reţea i-a dat un parfum de ziua lui şi un raport din care rezultă că Bertzi avea nevoie să mai fie instruit pentru a putea fi folosit ca informator, chiar dacă se afla în anturajul mai multor personalităţi culturale din ţara noastră.
"În aprilie 1988, lucram la Fabrica de Componente Nucleare, am fost contactat de ofiţerul de securitate al întreprinderii, îl ştiam toţi, şi mi s-a cerut să pun la dispoziţia Securităţii garsoniera în care locuiam. Securitatea Municipiului Bucureşti, prin ofiţerul de la întreprindere, îmi cerea uneori cheia de la garsonieră în timp ce eram la serviciu. Totdeauna am considerat că aceste două contacte ale mele cu Securitatea nu reprezintă acţiuni de poliţie politică, pentru că printr-o notă informativă şi dând cheia unui ofiţer nu am făcut niciodată rău nimănui. Mai mult, am rămas prieten până acum cu familia respectivă, eu fiind cel care le-am spus că Securitatea m-a contactat şi mi-a cerut informaţii despre ei. Aşa erau anii de sfârşit ai comunismului. Vreau să demonstrez judecătorilor că nu am făcut niciodată poliţie politică şi, în acest fel, să se încheie o dată pentru totdeauna ce mi-au făcut mie aceşti oameni care m-au urmărit şi şantajat într-o perioadă a vieţii mele", a declarat artistul.
