Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Drepturi, dar si responsabilitati?

Am participat, de curind, la un proiect pe tema drepturilor copilului, in cadrul caruia un grup de elevi de liceu a vorbit despre problemele adolescentilor cu parintii unor copii de clasa a VII-a. Bineinteles, scopul vizitei noastre la clasa a VII-a a fost de a-i instiinta pe parinti de drepturile copilului (dreptul la timp liber, dreptul la educatie, dreptul la libertate de exprimare etc.). Cum a decurs proiectul nostru a fost total diferit. In cele din urma s-a ajuns la o cearta continua intre elevii de liceu si parinti. Motivul: tot mai multi parinti intimpina dificultati in educarea copilului, cit si comunicarea cu acesta. "Ati devenit din ce in ce mai rebeli" sau "Cum sa reactionez cind fata mea imi trinteste usa in nas" sau "Copiii sint sireti: pleaca la scoala imbracati decent, dar au in ghiozdane fustele si bluzele scurte" sau "Colectivul l-a invatat sa fumeze si sa devina un needucat" si multe altele. Dar poate cea mai importanta "plingere" a fost urmatoarea: "Voi (adolescentii) cereti mereu sa aveti drepturi, cereti, cereti, cereti, dar niciodata nu va ginditi sa si rasplatiti sau sa aratati ca sinteti recunoscatori pentru ceea ce vi se da. Unde va sint responsabilitatile?".
Oare este adevarat? Ne-am lepadat de toate responsabilitatile si sintem o masinarie de cerut bani, haine, telefoane? Daca intr-un colectiv cineva va veni cu un tricou de firma atunci va trebui cu orice pret sa cerem parintilor suma (cam mare) de bani pentru a ne achizitiona tricoul doar de dragul de a fi in pas cu moda? Am devenit din ce in ce mai irascibili neavind rabdarea de a mai comunica sau de a mai cere sfaturile parintilor. Imi este rusine sa spun ca au dreptate. Cerem atit de multe din partea parintilor fara sa ne gindim la dificultati si la greutati. Este atit de usor sa spui "VREAU" dar atit de greu sa dai inapoi. Ne consideram centrul pamintului, iar ei sint servitorii a caror datorie este sa ne faca viata mai usoara. Nu sintem oare egoisti si snobi?
Trebuie asadar sa devenim constienti de faptul ca nu avem numai drepturi, ci si responsabilitati pe care va trebui sa ni le asumam. Mai presus de toate trebuie sa intelegem ca nu sintem egali cu parintii, nici pe departe. Asa ca ginditi-va de doua ori atunci cind trintiti usile, tipati sau ii tratati ca pe niste straini. Ceea ce am invatat din proiectul nostru este ca nu parintii au nevoie de sfaturi din partea noastra, ci tinerii a caror personalitate se degradeaza incetul cu incetul.
Dragi adolescenti, treziti-va in lumea reala si apreciati-i si iubiti-i pe cei care va sint alaturi si isi petrec viata ridicindu-va pe voi in societate.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii