Sfântul Simeon a pătimit pentru Hristos în Persia, împreună cu peste o mie de creştini, la anul 341d.H. Cronicile spun că, tot atunci, au primit moarte mucenicească Sfinţii Audel şi Anania, precum şi Ustazan, eunucul împăratului care i-a prigonit pe credincioşi.
Sinaxarul ortodox prezintă mărturisirea lui Fusik, dregător imperial care, în ascuns, era creştin. Fusik l-a înbărbătat pe preotul Anania, în timp ce acesta se afla cu capul pe butuc, zicându-i: “Nu te teme, părinte, ci închide doar ochii şi fii tare, şi Domnul te va binecuvânta cu vederea Luminii cereşti”. În acel moment, împăratul însuşi, văzând că este creştin, l-a omorât pe Fusik şi pe fiica acestuia, Asikitria. La rândul său, Sfântul Simeon i-a întărit pe creştinii persecutaţi, ca nu cumva, de frica morţii, să se lepede de Hristos. La sfârşit, după ce şi-a văzut turma încheindu-şi cu cinste viaţa, i s-a tăiat şi lui capul.
“Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta, ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte ierarhe Simeon, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre!” (Troparul Sfântului Simeon, Episcopul Persiei).
