Magistratii Tribunalului Bucuresti trebuie sa stabileasca, pina la termenul urmator in dosarul privind modul de anchetare a lui Valentin Ceausescu, in 1989, daca au competenta sa judece cazul si ce anume ar trebui judecat, aspecte analizate deja de doua instante, care si-au declinat competenta.
Dosarul a ajuns la Tribunalul Bucuresti dupa ce magistratii instantei supreme au stabilit ca nu au competenta sa judece cazul, primit - tot din motive de competenta - de la Curtea de Apel Bucuresti. De fapt, Curtea de Apel a returnat acest dosar instantei supreme.
Problema competentei si stabilirea cadrului procesual - adica incadrarea juridica a faptelor care sint judecate - au fost singurele aspecte luate in discutie de magistrati, in termen de un an de zile, desi dosarul a fost mutat de citeva ori intre cele trei instante.
Aceste probleme au fost ridicate si joi, in fata magistratilor Tribunalului Bucuresti, care ar trebui sa decida pina in 9 februarie care sint faptele legat de care au fost sesizati si daca sint competenti sa le judece.
In aceasta cauza, Valentin Ceausescu contesta mai multe acte ale procurorilor emise in perioada in care a fost anchetat pentru subminarea economiei nationale si abuz impotriva intereselor unor persoane, dar si dupa aceasta perioada.
Valentin Ceausescu a fost retinut de procurorii instantei supreme la sfirsitul lui decembrie 1989, pe numele sau fiind emis un mandat de arestare, la inceputul anului urmator. In august 1990, Valentin Ceausescu a fost pus in libertate pe motiv ca nici una din cele doua acuzatii nu se mai sustinea. El a fost achitat pentru complicitate la subminarea economiei nationale, iar pentru cea de-a doua fapta s-a dat, in 1996, solutia de scoatere de sub urmarire penala.
In acest context, s-a dispus si restituirea tuturor bunurilor care pina atunci fusesera indisponibilizate, motiv pentru care Valentin Ceausescu a facut apel catre institutiile care aveau obligatia sa pastreze aceste obiecte, pentru a-i fi restituite.
Desi, printr-o adresa de la Parchetul instantei supreme, s-a dispus restituirea unor bunuri de catre Muzeul National de Arta, aceasta institutie a refuzat sa le inapoieze, motiv pentru care Valentin Ceausescu a deschis proces civil. Valentin Ceausescu si-a cistigat in instanta dreptul de a-i fi restituite aceste bunuri, mai putin cinci tablouri.
Intre timp, el a solicitat lamurirea unor aspecte privind modul in care s-a desfasurat ancheta in cazul sau si, incepind cu 1999, a facut numeroase plingeri in acest sens, dosarul sau fiind redeschis de fiecare data. Un aspect pe care Valentin Ceausescu cere sa fie lamurit este cel privind legalitatea arestarii sale intre ianuarie si august 1990.
Pentru ca in urma acestor plingeri nu a primit nici un raspuns, Valentin Ceausescu a formulat, in 2004, un memoriu catre ministrul Justitiei, cerind sa-i determine pe procurori sa dea un raspuns privind modul in care s-a desfasurat aceasta ancheta. Acest memoriu a ajuns in instanta, respectiv la Curtea Suprema de Justitie, unde a si inceput sirul declinarilor de competenta.
Dosarul a ajuns la Tribunalul Bucuresti dupa ce magistratii instantei supreme au stabilit ca nu au competenta sa judece cazul, primit - tot din motive de competenta - de la Curtea de Apel Bucuresti. De fapt, Curtea de Apel a returnat acest dosar instantei supreme.
Problema competentei si stabilirea cadrului procesual - adica incadrarea juridica a faptelor care sint judecate - au fost singurele aspecte luate in discutie de magistrati, in termen de un an de zile, desi dosarul a fost mutat de citeva ori intre cele trei instante.
Aceste probleme au fost ridicate si joi, in fata magistratilor Tribunalului Bucuresti, care ar trebui sa decida pina in 9 februarie care sint faptele legat de care au fost sesizati si daca sint competenti sa le judece.
In aceasta cauza, Valentin Ceausescu contesta mai multe acte ale procurorilor emise in perioada in care a fost anchetat pentru subminarea economiei nationale si abuz impotriva intereselor unor persoane, dar si dupa aceasta perioada.
Valentin Ceausescu a fost retinut de procurorii instantei supreme la sfirsitul lui decembrie 1989, pe numele sau fiind emis un mandat de arestare, la inceputul anului urmator. In august 1990, Valentin Ceausescu a fost pus in libertate pe motiv ca nici una din cele doua acuzatii nu se mai sustinea. El a fost achitat pentru complicitate la subminarea economiei nationale, iar pentru cea de-a doua fapta s-a dat, in 1996, solutia de scoatere de sub urmarire penala.
In acest context, s-a dispus si restituirea tuturor bunurilor care pina atunci fusesera indisponibilizate, motiv pentru care Valentin Ceausescu a facut apel catre institutiile care aveau obligatia sa pastreze aceste obiecte, pentru a-i fi restituite.
Desi, printr-o adresa de la Parchetul instantei supreme, s-a dispus restituirea unor bunuri de catre Muzeul National de Arta, aceasta institutie a refuzat sa le inapoieze, motiv pentru care Valentin Ceausescu a deschis proces civil. Valentin Ceausescu si-a cistigat in instanta dreptul de a-i fi restituite aceste bunuri, mai putin cinci tablouri.
Intre timp, el a solicitat lamurirea unor aspecte privind modul in care s-a desfasurat ancheta in cazul sau si, incepind cu 1999, a facut numeroase plingeri in acest sens, dosarul sau fiind redeschis de fiecare data. Un aspect pe care Valentin Ceausescu cere sa fie lamurit este cel privind legalitatea arestarii sale intre ianuarie si august 1990.
Pentru ca in urma acestor plingeri nu a primit nici un raspuns, Valentin Ceausescu a formulat, in 2004, un memoriu catre ministrul Justitiei, cerind sa-i determine pe procurori sa dea un raspuns privind modul in care s-a desfasurat aceasta ancheta. Acest memoriu a ajuns in instanta, respectiv la Curtea Suprema de Justitie, unde a si inceput sirul declinarilor de competenta.
