Fostul manager al Muzeului Brăilei “Carol I” de la facerea lumii și până săptămâna trecută, Ionel Cândea, a atins apogeul carierei sale și a obținut la evaluarea activității pe 2019, nici mai mult, nici mai puțin, nota 2.54! Felicitări, dom’ profesor universitar doctor academician! Ca urmare, Cândea a obținut dreptul de a părăsi instituția, urmând ca altcineva să se ocupe de treburile Muzeului. Cândea oricum depășise termenul de garanție, ar fi trebuit să plece la pensie de mult timp, să-și numere lună de lună căruța de bani, dar cultul personalității l-a mințit că este alfa și omega culturii din Brăila și că altul ca el nu există din Vidin și până la capătul lui 4. De fapt, în tot sud-estul țării, dar ce zic eu, în tot sud-estul Europei! Acesta a decis să se nască în fiecare zi în cadrul insitituției, începând cu 1975, de când a intrat băiat de prăvălie în cadrul Muzelui și să nu moară vreodată, mai pe românește, să devină de-a lungul vremii un soi de zeu. Al culturii, evident.
Plin din călcâie până-n creștet de titulaturi pompoase, dascălul cercetător Cândea mai avea puțin și declara instituția un fel de Vatican în mijlocul Brăilei. Drept urmare, aroganța acestui ins de cultură a suferit o mică transformare, a devenit nesimțire. Pe lângă faptul că nu a acceptat fabuloasa notă de 2.54, a făcut și contestație, unde, cel mai probabil a luat 2.53. Cândea a mers mai departe și o face pe procesomanul, acționând în justiție Consiliul Județean, instituția care l-a tras jos de pe tron, întârziind astfel numirea unui nou manager, practic nefăcând altceva decât să bage bețe în roate activității Muzeului. E negru pe alb că pe “managerul 2.54” nu-l mai interesează altceva în afară de satisfacția de a-și hrăni personalitatea până la final.
Contactat telefonic de către jurnaliști, după jumătate de oră în care, cel mai probabil, i s-a înșirat în urechi tot cârnatul de titluri, începând cu “Domnule”, profesor, universitar, doctor și până la “n” grade de meșter în cercetări științifice, și la final “Cândea”, acesta le-a urat sec “Să fiți sănătoși și veseli!”. Bravo, dom’ doctor! E bine așa? Satisfăcut? Mulțumim pe această cale pentru urări, dar să știți că sănătoși suntem (la minte), fiecare cum se descurcă, iar veseli suntem mereu. Ce să facem, noi, aștia cu școală pe sponci? Abia de știm să legăm două cuvinte în limba română și, na, ne mai și urați de bine și de sănătate. Apreciem atenția deosebită dar să știți că nu era nevoie să vă obosiți cu gândurile bune, pardon, zeflemiste.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
