• în lipsa amenajărilor care pe vremuri erau accesibile pentru toată lumea, brăilenii cu bani şi o doză mare de tupeu iau în stăpânire malul, întinzând corturi uriaşe, etalându-şi bolizii direct printre copaci şi făcând manevre periculoase cu şalupe rapide
Generaţii întregi de brăileni s-au bucurat, ani de zile, de existenţa a numeroase locuri de agrement şi spaţii verzi pentru recreere pe malul Dunării şi în jurul Brăilei. De toate s-a ales praful: faimoasa Corotişca (un leu trecerea cu şalupa şi multe facilităţi: terenuri de sport, bibliotecă, spaţii de locuit, borş de peşte şi saramură cu mămăliguţă etc.); căsuţele şi cabana Stejaru; plaja lipovenească, cu cel mai fin nisip, iar după 1990 cu o terasă; plaja de la Smârdan şi plaja Perla din dreptul Brăilei, pe malul drept (dotată cu balize, terase, terenuri de sport, jocuri de închiriat, bibliotecă, cărţi şi reviste, duşuri, grupuri sanitare, cabinet medical, articole de închiriat pentru adulţi şi copii etc.). Pe lângă toate acestea, ştrandul plutitor al Brăilei (primul de acest fel din ţară şi brevetat la OSIM) a ajuns şi el o amintire. La fel cum s-a întâmplat şi cu plimbările zilnice cu vaporul, între Brăila şi Galaţi.
În prezent, în lipsa unor oferte ale autorităţilor locale, brăilenii trebuie să găsească alte modalităţi de petrecere a timpului liber. De exemplu, la marginea pădurii, pe malul drept al Dunării, a apărut un ditamai cortul, cu mese şi scaune. Pe nisip, un ceaun ca la nuntă, gipanuri printre copaci (că doar nu scria nicăieri că nu e voie cu aşa ceva) şi, normal, bărci/şalupe trase la mal. Toţi cei aflaţi în zonă au avut parte şi de un inedit (chiar riscant) spectacol din partea deţinătorilor de şalupe şi skyjeturi care se întreceau chiar la câţiva metri de mal, în depăşiri şi întoarceri sub jeturile imense de apă provocate. De fapt, excesul de adrenalină i-a făcut pe unii să taie calea unei motonave şi să intre în siajul acesteia, la mică distanţă de elicele navei.
În mod normal, astfel de ieşiri în mijlocul naturii trebuie să aibă nu doar aprobările necesare, dar şi un minimum de dotări (pubele, eco-toalete etc). Iar faptul că seara se văd pe malul drept al Dunării şi focuri contra ţânţarilor, la marginea pădurii, e alt aspect deranjant. Nu de alta, dar în urmă cu un an-doi, nişte indivizi au dat foc unei anvelope mari de tractor, fumul negru întinzându-se până la marginea Brăilei...
