Menţinerea a doi indicatori economici privind salarizarea, diferenţiaţi valoric pe sectorul privat şi cel de stat, reprezintă o discriminare a angajaţilor din România. Aceasta este opinia împărtăşită de liderii sindicali locali care se declară nemulţumiţi de faptul că şi în 2010 bugetul de stat ia în calcul două praguri minime de salarizare: unui de 600 de lei pentru sectorul privat, iar al doilea de 705 lei pentru sectorul bugetar. Unificarea celor doi indicatori este o doleanţă mai veche a sindicatelor la nivel naţional, iar în cursul anului trecut chiar au existat discuţii avansate legate de acest subiect însă, ca de obicei, sectorul privat a rămas în urmă. Aceasta din cauză că la nivel naţional, negocierile dintre sindicate şi patronate nu au reuşit să alinieze pragul minim de salarizare la cel luat în calcul pentru sistemul bugetar. Mai mult, negocierile pe această temă între cei doi parteneri de dialog social s-au blocat şi au rămas la acest stadiu. Astfel, salariul minim pe economie în unităţile private a rămas la 600 lei, faţă de 705 cât este indicatorul în funcţie de care se calculează drepturile salariale în sistemul bugetar. În mod evident, atât la nivel naţional dar şi local, liderii sindicali din ambele sectoare economice şi-au declarat public nemulţumirea pe acest subiect. Iar asta, cu atât mai mult cu cât anul trecut, deşi s-a înregistrat o recesiune economică, singurul afectat direct şi lovit la capitolul salarii a fost mediul privat. Abia pe final de 2009 s-a impus regula concediului forţat de 6 până la 10 zile pentru funcţionari.
"Ni se pare absolut imoral şi incorect să păstrăm acest tip de politică salarială"
Salariul minim pe economie pentru acest an, pentru mediul privat, rămâne în proiectul de buget la nivelul de 600 lei şi ar putea fi majorat abia din semestrul II, dar condiţionat de evoluţia economiei. Pentru bugetari, Legea de salarizare unitară aplicabilă din acest an stabileşte că valoarea coeficientului de ierarhizare în funcţie de care sunt calculate salariile bugetarilor este de 705 lei. Sindicatele au anunţat încă de anul trecut că sunt nemulţumite de aceste principii pe care a fost fundamentat bugetul pe 2010, precizând că acest lucru va duce la discriminări între sectorul public şi cel privat. Astfel i-au cerut noului ministru al Muncii, Mihai Şeitan, să majoreze salariul minim pe economie. De exemplu, Bogdan Hossu, liderul confederaţiei sindicale Cartel Alfa, a afirmat că salariul minim ar trebui să reprezinte 34% din valoarea salariului mediu pe economie, dar sindicatele pot face un compromis ca acesta să fie stabilit la 705 lei. Şi Dumitru Costin, de la Blocul Naţional Sindical, a subliniat că politica salarială ar trebui să fie o prioritate pentru noul Guvern. "Rămânem ancoraţi în cifra stupidă de 600 de lei. Discutăm de un număr foarte mare de oameni care se zbat la limita sărăciei cu aceste salarii. Ni se pare absolut imoral şi incorect să păstrăm acest tip de politică salarială", a declarat presei centrale liderul BNS. De asemenea, acesta a mai adăugat că salariile mici nu fac decât să ţină un mare număr de oameni la limita sărăciei şi să fie foarte uşor de manipulat. "E mai mult decât clar că e o politică discriminatorie", a punctat Costin.
Majorarea salariului minim egal faliment sigur pentru mediul privat
Negocierile pentru creşterea salariului minim pe economie, purtate între sindicate şi patronate la sfârşitul anului trecut, au eşuat după ce reprezentanţii patronatelor au refuzat să accepte o majorare la 705 lei, motivând că această creştere ar avea ca efect falimentarea a 70% din firmele care activează în sectorul privat. "Patronatele din industrie ar accepta o creştere a salariului minim la 650 lei, care, potrivit calculelor noastre, ar duce la mărirea cheltuielilor cu salariile cu 4%, ceea ce se traduce printr-o majorare a cheltuielilor firmelor cu 235 milioane lei. În schimb, un salariu minim de 705 lei ar avea ca efect intrarea în faliment a 70% dintre firmele care activează în mediul privat, în condiţiile în care acestea înregistrează în prezent pierderi şi vor fi obligate să-şi sporească cheltuielile cu 6-7%", declara în septembrie anul trecut preşedintele UGIR 1903, Cezar Corâci. Zilele trecute, el şi-a completat declaraţia adăugând că o majorare a salariului minim în sectorul privat la 705 lei "ar fi declanşat falimentul în lanţ al multor firme care activează în industria textilă, alimentară şi în cea chimică, ceea ce ar fi avut ca efect imediat disponibilizarea a cel puţin 120.000 de angajaţi".
"O discriminare cu care nu putem fi de acord"
La nivel local, chestionaţi în această problemă, liderii sindicali au spus că nu este normal să existe două salarii minime pe economie, 600 şi 705 lei, subliniind că această discriminare va accentua dezechilibrele economice. "Cele două praguri minime de salarizare ar trebui aliniate astfel încât să nu existe o discriminare în rândul categoriilor de salariaţi, întrucât la nivel de pregătire profesională cerinţele sunt aceleaşi, atât în sistemul privat cât şi în cel bugetar. Există, totuşi o presiune din partea patronatelor, care susţin că nu pot asigura un nivel al salariului minim de 705 lei, în contextul unei fiscalizării ridicate în domeniul forţei de muncă", ne-a declarat Cristian Marcu, liderul organizaţiei federative locale "Sed Lex" a funcţionarilor publici.
"Coeficientul de 705 lei a stat la baza elementelor de ierarhizare din Legea unică a salarizării în sistemul bugetar. Fiind vorba de o lege, nu se poate ca acum să dăm înapoi la 600 pentru a ne alinia pragului minim de salarizare în mediul privat. Pe bună dreptate, toate confederaţiile sindicale au solicitat Ministerului Muncii egalizarea la 705 lei a pragului minim de salarizare, însă s-au opus patronatele, care spun că nu pot susţine o creştere a salariului minim în sistem. Oricum, şi în sistemul de învăţământ sunt probleme cu asigurarea salariilor, întrucât bugetul alocat învăţământului în acea formă a finanţării în funcţie de numărul de elevi, nu asigură salariile decât până în luna august. Am înţeles, totuşi, că viitoarea lege a bugetului de stat, care este în dezbatere în plenul Parlamentului, ar permite totuşi două etape de rectificare, context în care problemele ar putea fi soluţionate", a punctat Valeriu Partene, liderul local al CNSLR Frăţia.
Din domeniul privat, liderul sindical al SC "Laminorul", Constantin Iarca, a punctat că stabilirea pragurilor minime de salarizare ţine şi de puterea sindicatelor la nivel de unităţi. "În societatea noastră, oricum, suntem peste nivelul minim pe economie precum şi cel la ramură, iar această reuşită ţine de puterea sindicatului şi implicarea lui activă în soluţionarea problemelor membrilor. De aceea, pe noi această problematică a pragului minim de salarizare nu prea ne afectează. Dacă fiecare sindicat la nivel de unitate ar avea reuşite în acest sens, problema salariului minim pe economie nu ar mai exista. Oricum, ca principiu, perpetuarea existenţei unor coeficienţi diferenţiaţi pentru sectorul privat şi pentru cel de stat este clar o discriminare cu care nu putem fi de acord", a încheiat sursa citată.
