Intre doua verificari prin caminele studentesti si intilniri cu oficiali europeni, intre doua vizite de lucru prin tara si declaratii privind motiunea de cenzura, premierul Calin Popescu Tariceanu s-a aratat preocupat, zilele trecute, si de soarta copiilor. Cu surle si trimbite, el a anuntat ca de anul viitor alocatia de stat pentru copii se va majora cu 28%, adica de la 25 de lei, cit este in prezent, la 32 de lei. Foarte bine pina aici, insa, imediat dupa acest anunt, premierul a cerut public ministrului Muncii, Paul Pacuraru, sa analizeze posibilitatea modificarii legislatiei, astfel incit, tot de anul viitor, alocatia sa se acorde diferentiat, in functie de veniturile familiei. Mai precis, pentru copiii care provin din familii cu venituri mici, alocatiile sa creasca cu mai mult de 28 %, iar pentru copiii care provin din familii cu venituri ridicate, alocatia sa se anuleze. Anuntul m-a uluit peste masura. Poate, daca venea din partea lui Mircea Geoana, un social democrat, sa zicem, era de inteles. Dar nonsalanta cu care vorbea Tariceanu, un liberal convins, m-a dat gata. Pentru ca, din cite stiu eu, a lua de la bogati si a da la saraci, nu are nici in clin nici in mineca cu doctrina partidului pe care il conduce. Altfel nu ar fi luptat atit PNL pentru introducerea cotei unice de impozitare, si nu ar sustine cu atita tarie ca cel care este capabil sa obtina venituri trebuie stimulat sa se dezvolte, nu trebuie strangulat cu impozite. De aceea mi se pare o aberatie decizia anularii alocatiei pentru copiii ai caror parinti muncesc. Si nu spun asta din rautate. Caci, la urma urmei, doi parinti care lucreaza, pe un salariu mai mare sau mai mic, nici nu huzuresc, dar nici nu scot saracia din casa cu 32 lei. Dar e vorba de principii. Alocatia este un drept al copilului si ar trebui sa fie independenta de veniturile familiei.
Mai mult, ascultind diferite comentarii am observat ca decizia premierului a redeschis rani mai vechi. Si ma refer aici la nemultumirile celor care muncesc din zori si pina in noapte, pe un salariu neindestulator dar care, pentru ca il au, nu se regasesc niciodata pe vreo lista privind acordarea unor ajutoare. In timp ce mii de trintori, care nu au muncit o zi in viata lor, nu au decit o singura grija: sa prinda un loc cit mai bun la coada, la protectia sociala. Ei sint primii la ajutoare, la subventii, la pachete oferite de diverse organizatii sau institutii cu diferite prilejuri. Si, sa fie clar, nu ma refer aici la batrini, la bolnavi, la femeile care isi cresc singure copiii, la familiile care au intr-adevar probleme. Departe de mine gindul de a-i acuza sau blama. Sint oameni care chiar au nevoie de sprijinul nostru, sub orice forma, si este crestineste sa ii ajutam. Ma refer insa la acele persoane care nu muncesc nu pentru ca nu ar avea putere, sau nu gasesc unde, ci pur si simplu pentru ca nu vor. Ma refer la acele persoane tupeiste, care au "sansa" sa obtina anumite venituri ilegale, si care, in ciuda faptului ca traiesc mult mai bine decit dintr-un salariu minim pe economie, tot intind mina la pomana statului. Si, zau asa, nu aveti impresia ca oricum ducem in spate cam multi trintori, cam multi paraziti? Chiar era nevoie ca si copiii nostri sa simta acest lucru?
Si cind ma gindesc cit s-au mai agitat guvernantii actuali (majoritatea liberali), in ultimele saptamini, ca populatia Romaniei descreste vertiginos, ca familiile organizate, cu venituri onorabile sint cele care decid cel mai greu sa aiba un copil, si ca in general natalitatea este ridicata in rindul familiilor de etnie roma sau cu grad scazut de educatie. Cit se mai tinguiau ca trebuie sa facem ceva sa iesim din aceasta situatie neplacuta, si uite ce solutie au gasit! Asta dupa ce ani la rind au criticat PSD-ul ca incurajeaza nemunca si ii discrimineaza, prin impozite, pe cei care muncesc.
Mai mult, ascultind diferite comentarii am observat ca decizia premierului a redeschis rani mai vechi. Si ma refer aici la nemultumirile celor care muncesc din zori si pina in noapte, pe un salariu neindestulator dar care, pentru ca il au, nu se regasesc niciodata pe vreo lista privind acordarea unor ajutoare. In timp ce mii de trintori, care nu au muncit o zi in viata lor, nu au decit o singura grija: sa prinda un loc cit mai bun la coada, la protectia sociala. Ei sint primii la ajutoare, la subventii, la pachete oferite de diverse organizatii sau institutii cu diferite prilejuri. Si, sa fie clar, nu ma refer aici la batrini, la bolnavi, la femeile care isi cresc singure copiii, la familiile care au intr-adevar probleme. Departe de mine gindul de a-i acuza sau blama. Sint oameni care chiar au nevoie de sprijinul nostru, sub orice forma, si este crestineste sa ii ajutam. Ma refer insa la acele persoane care nu muncesc nu pentru ca nu ar avea putere, sau nu gasesc unde, ci pur si simplu pentru ca nu vor. Ma refer la acele persoane tupeiste, care au "sansa" sa obtina anumite venituri ilegale, si care, in ciuda faptului ca traiesc mult mai bine decit dintr-un salariu minim pe economie, tot intind mina la pomana statului. Si, zau asa, nu aveti impresia ca oricum ducem in spate cam multi trintori, cam multi paraziti? Chiar era nevoie ca si copiii nostri sa simta acest lucru?
Si cind ma gindesc cit s-au mai agitat guvernantii actuali (majoritatea liberali), in ultimele saptamini, ca populatia Romaniei descreste vertiginos, ca familiile organizate, cu venituri onorabile sint cele care decid cel mai greu sa aiba un copil, si ca in general natalitatea este ridicata in rindul familiilor de etnie roma sau cu grad scazut de educatie. Cit se mai tinguiau ca trebuie sa facem ceva sa iesim din aceasta situatie neplacuta, si uite ce solutie au gasit! Asta dupa ce ani la rind au criticat PSD-ul ca incurajeaza nemunca si ii discrimineaza, prin impozite, pe cei care muncesc.
