Asadar, Cioroianu n-a mai rezistat. Un an si o saptamina la Ministerul Afacerilor Externe i-au fost de ajuns. Si romanilor le-a fost destul cit a stat in functia de ministru. Poate ca adevaratul cistig pentru Adrian Cioroianu este acela ca i-a venit mintea la cap si a invatat ca nu oricine poate sa amestece cariera universitara sau de cercetare cu politica. Dar asta numai el o poate spune. In rest, cu siguranta, anul de ministeriat va cintari greu in CV-ul sau, cita vreme nu sint mentionate si slabele realizari ale acestei perioade. Cind George Pruteanu a decis sa intre in politica, a stirnit mirare chiar si atunci cind, folosindu-se de noua sa calitate, a initiat si promovat legea (care ii poarta azi numele) privind folosirea limbii romane in locuri, relatii si institutii publice. In acest fel, celebrul lingvist - disparut intre timp - si-a justificat pe deplin prezenta in Parlament. Din nefericire, nu multi sint alesii care cistiga notorietate zbatindu-se pentru o idee. Adrian Cioroianu este senator, iar numele sau apare pe noua proiecte legislative. Cele mai multe, initiate anul acesta, contin numele tuturor parlamentarilor liberali, unul singur devenind lege intre timp (privind infiintarea unei comune). Cu alte cuvinte, activitatea parlamentara a lui Adrian Cioroianu il poate include mai degraba in capitolul anonimilor, in vreme ce reprezentatia sa de la minister a fost dezolanta. Dar vina pentru insuccesele din politica externa trebuie impartita cu altii, incepind cu premierul si seful sau de partid - care a insistat ca Cioroianu sa preia conducerea diplomatiei romanesti. Presedintele Basescu s-a opus atunci, dar nu a mai avut ce face dupa ce Curtea Constitutionala i-a dat dreptate prim-ministrului Tariceanu. Va plati acesta din urma oalele sparte de Cioroianu? Cu siguranta nu, ar fi o minune in politica romaneasca. Iar intrebarea "cine va fi noul ministru?" aproape ca nu mai necesita raspuns. Este aproape cert faptul ca noua numire e mai degraba necesara completarii efectivului guvernamental, decit atingerii cine stie caror obiective in raporturile internationale. Un exemplu practic de politica a timpului irosit de pomana intr-o functie bine platita de romanii de rind.