Oamenii de ştiinţă au teoretizat anterior că liliecii schimbă frecvenţa sunetelor de ecolocaţie pentru a diferenţia sunetele lor de cele emise de ceilalţi lilieci din grup, însă această ipoteză nu a fost testată. Pentru a afla cum reuşesc liliecii să se localizeze într-un grup, cercetători de la Universitatea din Tel Aviv au antrenat câţiva lilieci să zboare către o prăjină pentru păsări la o comandă dată. În apropierea prăjinii respective au fost plasate difuzoare care emiteau sunete de lilieci pentru a mima prezenţa în zona respectivă a mai multor grupuri de lilieci. Experimentele au arătat că liliecii intrau în competiţie cu „interferenţe severe" sau zgomot de mulţime sau excesiv prin prelungirea sunetelor lor şi creşterea intensităţii acestora. Cu cât liliecii percepeau sunete mai puternice, cu atât creşteau intensitatea şi durata sunetelor pe care le emiteau. În schimb, cercetătorii nu au identificat dovezi care să ateste că liliecii îşi schimbă tonalitatea sau frecvenţa sunetelor de ecolocaţie pentru a se deplasa în cadrul grupului.
Rezultatele sugerează că sunetele de răspuns ale liliecilor aveau ca scop creşterea raportului semnal-zgomot (raportul dintre puterea semnalului util şi puterea perturbaţiei într-un punct dat al sistemului de transmisiune) şi nu pentru a evita suprapunerea spectrală, scrie agerpres.ro.